.... @ .Ciberplai

[Alegere aleatoare a sitului Ciberpla| Lista siturilor  Ciberplai | Editare]

Inapoi La ideeInapoi pe ciberplai

Dorinella Tiraspol Marti, Aprilie 23, 2002 8:56 PM
dixit:
Ce continut/subiect au mesajele?
Albastru de Voronet Marti, Aprilie 23, 2002 8:52 PM
dixit:
Miti, e virusata reteaua. Probabil ca de pe toate conturile din retea sunt trimise mesaje virusate.
Ochiul Vigilent Marti, Aprilie 23, 2002 8:48 PM
dixit:
Iliescu a vorbit in sesiunea plenara a congresului Parlamentului European. El a recunoscut ca are probleme cu coruptia, politia si justitia, cu vecinii si mai ales cu moldovenii. S-a plans ca coruptia il agaseaza, ii da stari de voma si dureri de cap, recunoscand ca acest flagel s-a insinuat in institutia prezidentiala, i-a patruns in birouri si s-a instalat in caminul conjugal. A zis ca Romania are nevoie de foarte multi bani de la UE pentru combaterea coruptiei. Ca sa inteleaga francofonii adevarata dimensiune a fenomenului el a dat exemplul politistilor care dupa ce au prins un infractor care se ocupa cu furtul benzinei din conductele petrolifere l-au eliberat contra unei sume ridicole in valuta liber convertibila. Politistii erau atat de corupti incat au insistat ca infractorul sa plece cu tot cu masina politiei. Iliescu a criticat vehement si opinia publica ca nu a intervenit sa-i apere pe politistii ce se aflau in misiune si verificau portofelele soferilor din zona. Nu e normal ca infractorul si politistul sa aiba acelasi statut in ochiul vigilent al opiniei publice.
miti Marti, Aprilie 23, 2002 8:35 PM
dixit:
Si bineinteles, toate cele bune si frumoase la dragonochtoni (Georgi si Georgete )!
Miti Marti, Aprilie 23, 2002 6:54 PM
dixit:
Se intampla lucruri ciudate cu casuta mea postala de la Institut, din Bucuresti. De cateva zile tot primesc atentionari de la postmasteri ca mesajele pe care le trimit contin viermele klezE. Dar eu NU folosesc contul din Bucuresti nici macar prin POP3 (ca n'am reusit , nu se conecta si admina de la Institut imi re-transmite ea mesajele care imi vin pe contul de acasa! Practic, eu nu pot sa-l accesez!). E ca si cum cineva are account-ul meu in mailer-ul lui si infectat fiind trimite mesaje (eu n'am cum!). Stie cineva care ar fi explicatia? Multumesc in anticipate.

PS Mai primesc mesaje cu viermele asta si direct pe contul meu yahoo dar astea probabil vin de la membrii listelor de discutie pe care le frecventez. Cu astea n'am probleme cand e vorba de explicatie.
Cititoare Marti, Aprilie 23, 2002 5:08 PM
dixit:
E groaznic. Copilul omorat de pitbull. N-am reusit sa citesc articolele, m-au dat gata titlul si pozele expuse de mai toate editiile online ale ziarelor romanesti! E inimaginabil! Cum poti sa tii un caine ucigas! Bietul copil prin ce o fi trecut! Cum e posibil?
sfdafdsaf romania Marti, Aprilie 23, 2002 11:09 AM
dixit:
nimik
Dl,IO-vrea inapoi mesajul lui catre Caprarul -General. MITI SE AUDE??SECU..!!!! Marti, Aprilie 23, 2002 4:56 AM
dixit:
MITI SE AUDE?? DL,IO-VREA INAPOI CE AI STERS-(O CAM STERGI TU ASA PE SISTACHE)_MESAJUL LUI CATRE CAPRARUL-GENERAL de CE-RE-LE-CAPRARESCU ZICE....!!SE AUDE in HISPANIA???
Dl,IO-vrea inapoi mesajul lui catre Caprarul -General. MITI SE AUDE??SECU..!!!! Marti, Aprilie 23, 2002 4:55 AM
dixit:
MITI SE AUDE?? DL,IO-VREA INAPOI CE AI STERS-(O CAM STERGI TU ASA PE SISTACHE)_MESAJUL LUI CATRE CAPRARUL-GENERAL de CE-RE-LE-CAPRARESCU ZICE....!!SE AUDE in HISPANIA???
Dl,IO-vrea inapoi mesajul lui catre Caprarul -General. MITI SE AUDE??SECU..!!!! Marti, Aprilie 23, 2002 4:55 AM
dixit:
MITI SE AUDE?? DL,IO-VREA INAPOI CE AI STERS-(O CAM STERGI TU ASA PE SISTACHE)_MESAJUL LUI CATRE CAPRARUL-GENERAL de CE-RE-LE-CAPRARESCU ZICE....!!SE AUDE in HISPANIA???
Tablagiul din parcul vecin Marti, Aprilie 23, 2002 2:04 AM
dixit:
Pe onoarea mea de tablagiu cã mâine marti, cã tot e zi de post, dau pe goarnã lista agentilor secretosi febei si siaiei de pe plai de subt acoperire ... si schimb si codurile secrete la toate scrumerele, sã moarã dom comisar Nicolaescu de ciudã ... Trãiascã intrarea si iesirea din NATO !
Din Cotidianul de maine Luni, Aprilie 22, 2002 9:34 PM
dixit:
Declaratia senatorului Sergiu Nicolaescu privind trimiterea de catre Romania Statelor Unite a listei cu spioni romani in 1990 a fost ieri confirmata de responsabili din serviciile secrete si completata cu inca un element. Astfel, potrivit unor surse din Serviciile secrete, inca din 1990, in timpul guvernului provizoriu, cand inca ramasese la post ambasadorul SUA Alec Burns jr., din ordinul lui Petre Roman gen. Gheorghe Angelescu – fost rezident al retelei SUA – a predat ofiterului de legatura CIA, intreaga retea, inclusiv ofiterii-fantoma si colaboratorii „deplin conspirati“ Conform acelorasi surse, la inceputul anului 1991 gen. Caraman l-a primit pe ambasadorul SUA, desi la acea data nu se punea problema integrarii in NATO sau parteneriat cu Alianta Nord-Atlantica. Generalul Mihai Caraman a semnat un angajament, de fata si sub presiunea ambasadorului american ca „statul roman nu va mai actiona in SUA cu agenti acoperiti”. Acest angajament este in vigoare si astazi. Presedintele Comisiei de aparare din Senat, Sergiu Nicolaescu, si-a mentinut declaratiile facute in urma cu doua zile conform carora statul roman a trimis inca din ’90, oficialilor de la Washington o lista cu ofiterii romani ce lucrau sub acoperire.
Sursa: http://www.cotidianul.ro/
Miti Luni, Aprilie 22, 2002 5:43 PM
dixit:
Pentru cine e interesat: am mai adaugat un eseua$ la cronica unei tranzitii anuntate (< ahref="https://bojariu.tripod.com/paginaroxanei/id14.html">Rezistenta prin cultura)
S.R. Luni, Aprilie 22, 2002 3:00 PM
dixit:
Sursa, ca si in cazul interviului,Ha'aretz-English version,
http://www.haaretzdaily.com/hasen/pages/ShArt.jhtml?itemNo=153418&contrassID=2&subContrassID=14&sbSubContrassID=0&listSrc=Y
Le Pen--scurta prezentare Luni, Aprilie 22, 2002 2:57 PM
dixit:
Jean-Marie Le Pen, 73, was born in the port city of Trinite-sur-Mer, in the Bretagne province, on June 20, 1928. When he was 14, his father, a fisherman, was killed when his ship hit a mine that had been planted by the Germans. In 1949, he was elected president of the radical right-wing student union at the University of Paris law school, where he got his degree. In 1954, he enlisted in the paratroops and was sent to serve in Indochina. In 1955, he was discharged and joined Pierre Poujade's populist movement. At age 28, Le Pen became the youngest member of parliament in France's history. He reenlisted in the army the same year, participated in the Suez campaign and was subsequently sent to Algeria.
In 1972, he founded the National Front. The first time he ran for president, in 1974, he got less than 1 percent of the vote. In 1988, his support leapt to 14.4 percent, and in 1995, it went up to 15.2 percent. He has also been a member of the European Parliament since 1984.
He is married to Jany (his second wife) and the father of three daughters from his first wife, Pierrette.n
"I hope that at the end of this questionnaire, they won't put me before a firing squad," jokes Jean-Marie Le Pen, after he consents to "risk it" and play the association game.
The French Revolution - "A bloody calamity for the French people. This revolution spawned two dreadful bastards: Nazism and communism."
Socialism - "Today's socialist parties are bourgeois parties whose stance is the same as the declared stance of the centrist parties in the past. If that's the case, then why not socialism? Still, I am not a socialist."
The Church - "I don't visit it often enough. That's what my late mother would certainly think."
Racism - "I am not a racist. I do not understand the theory of the superiority of the races at all, but there is a difference between the races: Black is not white and white is not Japanese. That doesn't mean one race or another should be idealized."
Xenophobia - "I am not a xenophobe. I am a Francophile."
French culture - "I believe in it. I think that France fulfills a unique cultural role in the world and that the French language greatly enriches world culture."
European unification - "I am totally against it."
The death penalty - "I am in favor."
The skullcap - "The skullcap that Catholic priests wear? I don't have anything against the skullcap. It's a personal choice."
The Muslim veil - "It protects us from ugly women."
The Dreyfus Affair - "Dreyfus was exonerated and that concluded the affair. We should remember that among those who sided with Dreyfus at the time were people from the right, and that some from the left were among his opponents." Auschwitz - "A concentration camp that symbolizes the persecution of the Jews."
The gas chambers - "A method of extermination that also became a symbol of that persecution."
Israel - "An extraordinary challenge in the world history of a people that is trying to reconquer its homeland."
Zionism - "The movement that transformed the persistent aspiration of the Jewish people in exile into a practical theory, and realized it."
De Gaulle - "A controversial personality, but the figure of 20th-century French history."
A non-Christian president in France - "I am against it. I believe the president should belong to the religion and culture of the majority of the citizens."
Colonialism - "It had a positive influence on the development of the populations that were subject to its authority. Of course, one could argue at length about whether these populations are really happier in jeans and tennis shoes than running barefoot in the wild. I have no answer to that."
Zinadine Zidane (the French soccer star, who is a Muslim of Algerian background) - "A charming young man, a great player. Personally, I like him."
Anne Sinclair (the Jewish television star who sued Le Pen for calling her "a juicy kosher butcher," and won) - "My personal nemesis (He laughs). I never understood why she was persecuting me. I think she got me mixed up with someone else (more laughter). She always thought that I was the one using wordplay to make a joke at her expense. But it wasn't me, it was someone else."
Haider - "A brilliant opportunist who used his talents to appropriate Austrian nationalism, and thereby gained a big political achievement, without deriving any direct benefit from it."
Joan of Arc - "My favorite statesman (He uses the masculine formulation)."
Thatcher - "I admire her very much. `A real man,' like Golda Meir."
Collaborators with Hitler - "France was an occupied country. There were two kinds of collaborators: those who were forced by the Nazis to collaborate and those who viewed Hitler as the realization of anti-communist socialism. The latter were almost all leftists, by the way."
Mitterrand - "A talented statesman. He was no more of a socialist than I am, but he knew how to use the slogan of socialism for his own good, almost like Jacques Chirac."
George Bush - "A fellow who is lucky to have had a father."
Women - "I'm in favor."
interviu cu Le Pen Luni, Aprilie 22, 2002 2:46 PM
dixit:
What is your opinion of the war in Afghanistan and of statements like that of Italian Prime Minister Silvio Berlusconi, who spoke of a "culture war"?
"That phrase is in fashion these days. The most worrisome thing about the new Islam is the demographic data. This means it doesn't have to resort to military means to take over a country. In France, there are six million Muslim citizens who are recent arrivals. They entered in civilian dress, in jeans. They'd never let six million people with weapons enter our territory. But a person in jeans can become a soldier. If, despite their French citizenship, these Muslims feel an affiliation with another entity, they naturally become suspect in the eyes of those who one day will be compelled to confront them."
Do you see the Muslims in France as "six million soldiers"?
"Today, entire areas in France are closed even to the security forces. Sociological studies prove that potential rioters dominate in these areas. The drug trade and gang violence thrive in these places, maybe religious ideology, too. A propos this subject, I'll mention the complex problem of Israeli Arabs: The problem with Islam lies in its incredible demographic momentum. Over the next 20 years the population in four areas in the Mediterranean and Middle East - Turkey, Iran, Egypt and the Maghreb - will grow from 60-100 million inhabitants. They ought to be thought of as superpowers. Let's hope that they will be pacifistic, but this is in no way a sure thing. This is why we must protect our interests, our territory and our heritage. In this context, I prefer a regime like that of Saddam Hussein to, say, Saudi Arabia. The Ba'ath regime is secular and even permissive toward other religions. Saudi Arabia is massively funding the spread of Islam. It, rather than Iraq, should be viewed as a dangerous movement of conquest."
Moisi describes Le Pen-ism as a unique phenomenon of the radical right: "He combines pro-Israeli and even pro-Zionist attitudes with anti-Jewish attitudes, and anti-Islamic attitudes with certain pro-Arab attitudes." Taguieff says that Le Pen's internal contradictions are also expressed in the sympathy he showed in the early 1990s for the fundamentalist Islamic Salvation Front in Algeria, which fought the outgoing FLN regime; it is also evident in his nostalgia for French imperialism versus his opposition to Israeli settlements and the concept of the Greater Land of Israel.
Sursa:http://www.haaretzdaily.com/hasen/pages/ShArt.jhtml?itemNo=153418&contrassID=2&subContrassID=14&sbSubContrassID=0&listSrc=Y
Fragmente dintr'un interviu cu le Pen Luni, Aprilie 22, 2002 2:41 PM
dixit:
On the conflict in the Middle East, do you support a French mediation initiative, would you prefer a European initiative, or to leave mediation to the Americans?
"All the efforts at mediation are not effective. I wonder if international influences might be harmful to negotiations, if they aren't pouring fuel on the fire. There is a need for a direct understanding between Israel and the Palestinians. I recognize that it is an exceedingly difficult situation: Israel feels threatened, because it does not have strategic depth. At the same time, its settlement policy is in doubt. The settlements are perceived as an attempt to annex occupied territory. To be honest, I wouldn't want to be in Mr. Sharon's place - and even less in Mr. Arafat's place (he bursts into laughter). It's a terrible situation. Even when they are supported by the West, the Israelis are still just several million versus a billion Muslims. Fortunately, there will never be Islamic unity. They're all different from one another and hostile to each other, thank God.
"The Israeli-Palestinian conflict is given totally disproportionate coverage. It's a kind of permanent theater, an endless violent movie that works more on the emotions than on reason."
Should the Israeli government have kept cameras out of the territories?
"That's the problem. We live in a world of entertainment. Cameras are everywhere now. Everything is done before the open eyes of the citizens of the world and these eyes don't always understand what they see. I think that all the countries in the world that were in a state of war used censorship. To conduct a war before the cameras, before the eyes of people who are sitting in their armchairs 1,500 kilometers away, is a big impediment. That's why I call it theater."
Can you understand the decision of the reservists in Israel who refused to fight in the territories?
"As a former officer in the Foreign Legion, I think that discipline is an army's main source of strength. What's happening [in Israel] is very serious. As soon as the Israeli people ceases to stand behind the Israeli army, the battle is lost."
Would you consider them traitors?
"I think that during war, you can't evade the difficult burden of war discipline."
Do you think the military campaign that Sharon is waging in the territories is justified?
"This is the policy that he declared. He is not betraying the commitments that he made. He said from the beginning, `I will wage war,' and he is waging a war with all the risks that involves. History will show if he was right or wrong."
Can you understand the complaints in Israel about the "hypocritical" European reaction?
"Certainly. After all, I got a similar reaction during the war in Algeria, when I served in General Massu's 10th division. We were called upon to fight the terrorism of the FLN (the Algerian nationalist movement that fought against French colonialism). The intelligentsia at home criticized our actions. It's very easy to criticize from the armchair in the living room. I completely understand the State of Israel, which is seeking to defend its citizens."
Sursa:http://www.haaretzdaily.com/hasen/pages/ShArt.jhtml?itemNo=153418&contrassID=2&subContrassID=14&sbSubContrassID=0&listSrc=Y
Fragmente dintr'un interviu cu Le Pen Luni, Aprilie 22, 2002 2:37 PM
dixit:
Do you agree with Jacques Chirac's 1995 statement about France's responsibility for the crimes of the Vichy government?
"No. France was not responsible for this criminal policy. France was an occupied country, a country that surrendered and was left without the right to choose. Therefore, to be fair, you cannot say that it was a willing partner in this policy. On this I agree with De Gaulle [who viewed France as a `resistance country' - A.P.], and with practically all the French leaders aside from Jacques Chirac. I am sure that he made this statement for electoral reasons. It was a showy move designed to win sympathy in certain circles."
Which circles?
"In this case, Jewish circles. In a successful book that was published recently ["L'homme qui ne s'aimait pas" - "The Man Who Didn't Love Himself"], Eric Zemmour, a journalist from Le Figaro, quotes President Chirac as saying after his declaration of French responsibility for Vichy crimes: `I hope the Jews will stop pestering me from now on.'"
Do you consider Chirac's declaration a historic mistake?
"Yes. You cannot speak on behalf of a nation when you have no mandate to do so. You also cannot speak on a nation's behalf about things that happened in the past. He can express his personal opinion, but not in the name of France. It's no coincidence that not one of Chirac's predecessors, including De Gaulle - the great fighter against Vichy - did not make such a statement. I'm always suspicious of people who repent of other people's sins."
In the past, there were Nazi collaborators in your party. Has there been a deliberate change in the party, or have those people simply died out?
"I don't think it is accurate to say that the movement was founded or run by Nazi collaborators. First of all, my influence in the party has always been decisive and I have never compromised on these things. In the movement itself, there was no mention of fascism or national-socialism. In my speeches, I always condemned communism, national-socialism and fascism. Incidentally, I define all of them as leftist movements that were spawned by the French Revolution. The only reason that our movement was pegged with the extremist label is because of our loyalty to the principle of `French Algeria' and our opposition to the policy of separation from Algeria, which De Gaulle instituted.
"There was no reason to label us as anti-Semitic. No reason at all. I do not know one person in the National Front who committed even the most minor hostile act against a Jewish person or Jewish property. As for me, even though I have been accused of anti-Semitism countless times, no one has ever heard me make anti-Semitic statements or engage in anti-Semitic behavior. There just are people, organizations, that need an adversary and they want the public to believe that this adversary is dangerous."
[...]
To return to the question of the so-called "new anti-Semitism." Some say that the French government is closing its eyes to the problem for electoral reasons. How big a part does the Arab vote play in these elections?
"I don't think there is such a thing as the `Arab vote' in France. The residents of the suburbs who are responsible for the violent incidents don't take part in the elections at all. The French government is simply fleeing from responsibility. It is declining to grapple with the violent activity. It fears that tackling it would heighten the violent atmosphere and so it is preventing the security forces from intervening. This is a very risky approach because you cannot retreat indefinitely: In the end, it won't be possible to put off a response, and by then it will have to be at a much higher level of violence than if it were done today."
Do you agree with claims that Israeli accusations of French anti-Semitism were meant to encourage French Jews to move to Israel and perhaps to also keep France from playing a role in the Middle East?
"I think that it is the Americans, more than Israel, who wish to keep France from playing a role in the Middle East. In my judgement, there is a basic popular sympathy for Israel in France, but the demonstrative sympathy tends to go to the other side. In the current conflict, the French media is pro-Arab for two reasons: The large Arab and Islamic presence in France combined with the weight of the billion Muslims in the world, and the fact that Sharon is a rightist. The hostility would be less if a leftist prime minister was pursuing exactly the same policy."
Are you talking about just the media?
"I'm talking about the government and the French intelligentsia, too. The government would have preferred not to take a stand, but the constant presence of the Israeli-Arab conflict on our television screens made it an issue that could no longer be avoided. The result is that you are now experiencing what we experienced in the war in Algeria: The Israeli government says that it is a victim of terrorist activity, but this activity is less visible than the military strikes. I belonged to the 10th paratroop division that was ordered to destroy the terror in Algiers. This was after a series of terror attacks against civilians in public centers. The division did wipe out terror, and it didn't do this by being gentle with the terrorists. A war on terror is a brutal thing."
Does it include torture?
Le Pen's strong, deep voice fills the room; he is almost shouting, and frequently waves his hands. Every now and then he grimaces, and it seems as though he has forgotten he is giving an interview in the privacy of his own home. At these moments, which are relatively rare, the Le Pen we know from his public speeches comes to the surface - this is the Le Pen who ignites the masses. At this point, he loses his calm demeanor. It's clear that the subject of torture is a sensitive one.
"Torture, torture - What is torture? You have to define for me what torture is."
What is your definition of torture?
"I don't know. I would define it as `a series of violent acts that cause physical injury to individuals, actions that destroy the personality and leave traces.' Police and military interrogations do not fit this definition of torture. What's surprising is that the people who fought against torture here are the communists. And the communists are the ones who used to practice systematic mass torture in their own countries. The suffering caused by the terrorists is the real torture. The struggle against terrorists sometimes requires secrecy and it has its own rules. The enemy must not be allowed the advantage that permits him to plant bombs when and where he wants. In this struggle, everyone must carry his own burden."
sursa: http://www.haaretzdaily.com/hasen/pages/ShArt.jhtml?itemNo=153419&sw=Le+Pen
DL,IO-intreaba:UNDE_I MESAJUL LUI,MITI? DELA SECU.... Luni, Aprilie 22, 2002 11:41 AM
dixit:
MITI-NU FA CE NU TREBUIE!! NU-L STERGE PE IO...!!!
DL,IO-intreaba:UNDE_I MESAJUL LUI,MITI? DELA SECU.... Luni, Aprilie 22, 2002 11:40 AM
dixit:
MITI-NU FA CE NU TREBUIE!! NU-L STERGE PE IO...!!!
DL,IO-intreaba:UNDE_I MESAJUL LUI,MITI? DELA SECU.... Luni, Aprilie 22, 2002 11:38 AM
dixit:
MITI-NU FA CE NU TREBUIE!! NU-L STERGE PE IO...!!!
DL,IO-intreaba:UNDE_I MESAJUL LUI,MITI? DELA SECU.... Luni, Aprilie 22, 2002 11:38 AM
dixit:
MITI-NU FA CE NU TREBUIE!! NU-L STERGE PE IO...!!!
DL,IO-intreaba:UNDE_I MESAJUL LUI,MITI? DELA SECU.... Luni, Aprilie 22, 2002 11:37 AM
dixit:
MITI-NU FA CE NU TREBUIE!! NU-L STERGE PE IO...!!!
In legatura cu evenimentele de sambata Luni, Aprilie 22, 2002 10:56 AM
dixit:
Razboiul dintre puterea locala si jurnalistii de la “Ziarul de Vrancea-Business Monitor” continua fara nici un fel de menajamente chiar in strada. Dupa ce “monitoristii” au ramas fara dreptul de a scoate pe piata ziarul si au lansat un alt cotidian, autoritatile locale au instituit front comun pentru paralizarea distributiei si reducerea la tacere a jurnalistilor. In ultimele zile, autoritatile locale au scos in strada macaralele si cagulatii de la DIR pentru a ridica de pe domeniul public chioscurile de difuzare a noului ziar. Cei care conduc aceasta operatiune, ajutati de politisti, jandarmi si necalificati de la primarie, au preferat linistea si intunericul noptii. Desi ziaristii sustin ca exista o hotarire a Tribunalului Judetean care le permite sa mai tina chioscurile in strada, se pare ca factorii locali de decizie au considerat ca trebuie sa rezolve cu orice pret aceasta problema. In cursul zilei de vineri, intr-un gest disperat, ziaristii indezirabili pentru puterea locala, s-au legat cu lanturi ori s-au baricadat in tonetele de vinzare. Fortele de ordine nu au tinut cont nici de hotarirea judecatoreasca si nici de protestele ziaristilor, unul dintre chioscuri fiind chiar ridicat in aer, cu tot cu reporteri. Ziaristii care au protestat legindu-se cu lanturi, “ciinii de paza ai democratiei”, au fost luati pe sus de fortele de ordine, bruscati, amenintati si chiar loviti de cei care incercau sa ridice cu macaralele tonetele cu publicatii. Trecatorii socati au reactionat dur si i-au huiduit pe cei care ii bruscau pe reporteri. “Personal am fost amenintat ca voi fi distrus ca persoana. Este mult prea evidenta implicarea politica”, a declarat directorul ziarului, Cornel Condurache, care sustine ca jurnalistii primesc telefoane de amenintare ori li se blocheaza accesul la informatii publice. “Necalificatii de la primarie veneau, ne imbrinceau si chiar ne-au rupt hainele in timp ce politia si jandarmii au inconjurat zona si nu lasau pe nimeni sa intre. Nu i-a interesat, toti spuneau ca executa un ordin, nu comenteaza, nu discern pentru ca exista o hotarire a primarului pe care nu au cum sa o incalce”, ne-a spus Lidia Grosei, redactor-sef adjunct al ziarului. In paralel, directorul si redactorul-sef al ziarului sint cercetati penal de politistii din IPJ Vrancea pe motiv ca au contrafacut ziarul “Monitorul”, iar reporterii primesc in continuare amenintari voalate cum ca “barca lui Condurache se scufunda” si trebuie sa-si caute de lucru. Ziaristii acuza ca ghiseftul primariei locale consta in inlocuirea punctelor de difuzare a presei detinute de Nord-Est Press SRL Focsani cu cele ale firmei Genius, condusa de fiul senatoarei PSD de Vrancea, Fevronia Stoica, prin intermendiul carora vor sa vinda “un ziar de partid”.
Razboiul gheretelor
Scandalul dintre ziaristi si conducerea PSD a inceput de la sfirsitul lunii martie cind Primaria Focsani a reziliat contractul in participatiune pentru distributia de presa cu societatea de difuzare a ziarului, iar controversatul Mihai Iacob de la “Dramiral Group” a retras peste noapte dreptul de folosire a marcii “Monitorul”. Conducerea “Ziarului de Vrancea” sustine ca tot ce se intimpla este un abuz fara precedent concertat din cele mai inalte birouri ale PSD Vrancea. Ziaristii au reclamat abuzurile puterii la institutiile internationale de aparare a jurnalistilor si, in urmatoarele zile, vor sa picheteze guvernul. Pentru ca nu au avut altcumva sa se apere, reporterii si-au pus in functiune condeiele si au dezvaluit cititorilor “modul miselesc” in care s-a incercat reducerea la tacere a redactiei prin blocarea vinzarii ziarului. In mod suspect, Rodipet refuza sa incheie cu “Ziarul de Vrancea” contract de distributie. Incepind de astazi, reporterii vor iesi in strada pentru a-si vinde ziarul intrucit primaria a ridicat toate tonetele. Pornita de la un presupus litigiu comercial, batalia dintre ziar si puterea locala a atins cote fara precedent.
Din Evenimentul zilei de azi
Ultima ora Duminica, Aprilie 21, 2002 9:33 PM
dixit:
Ha! Le Pen in turul 2 cu Chirac !!!

Na, ca se intampla si la case mai mari!
Miti Duminica, Aprilie 21, 2002 6:27 PM
dixit:
Domnule care te ascunzi sub screen-name-urile altora de unde te simti curajos nevoie mare sa arunci cu calomnii si sa faci pe justitiarul: REGULA CASEI E CA NU SE FOLOSESC SCREEN-NAME-urile SUB CARE AU POSTAT ALTII! Din cauza asta te-am atentionat! Data viitoare, daca nu te conformezi, nu vei mai putea intra in locanta! Poti posta sub orice alt pseudonomin nascocit de dumitale, nu furat altuia! Pana sa acuzi pe altii de securism si anti-evreism respecta regulile elementare de conduita intr'o societate umana! Daca minima decenta nu ti-a sugerat asta iti atrag eu atentia explicit ! E clar acum?
Pentru cine cauta dovezi..! 63.156.xxx.xxx Ikoymenia Duminica, Aprilie 21, 2002 7:07 AM
dixit:
duduca Miti, I-ati afisat pe cei 63.156.xxx.xxx de negrii mititei ca sa bagati sperietii in mine sau ca sa imi aratati ca aveti ceva in comun cu securistii care creaza site-uri ca al vostru pentru a va promova ideile anti-evreiesti. Sau v-ati suparat pentru-ca nu dau mai mult de un pirtz pe ce zic unii dintre idiotii care va onoreaza cu scrisul? Securistii nu dorm, ne-ati dovedit-o.
Marius ... Duminica, Aprilie 21, 2002 5:56 AM
dixit:
Strong Reciprocator

De acord cu termenul "abject". Citesti si nu-ti vine sa crezi. Tipul continua sa dea lectii. Face asta de 11 ani, se considera un tip superior si a uitat vechiul proverb romanesc: "tacerea e de aur".


Monitorul Sambata, Aprilie 20, 2002 9:20 PM
dixit:
[...]"La Focsani redactia fostului ziar "Monitorul de Vrancea" este tinta unei agresiuni de o violenta si barbarie de neimaginat; acum cateva ore, ziaristii de acolo erau baricadati (legati cu lanturi) in ultimele chioscuri ale retelei lor de difuzare, inconjurati de zeci de politisti, jandarmi, sri-sti; cu toata rezistenta lor, chioscurile au fost ridicate; a fost folosita forta fizica; una dintre angajate a fost ranita; "[...]
Strong Reciprocator Sambata, Aprilie 20, 2002 5:23 PM
dixit:
Frati cauzasi: va propun spre dezbatere un text fascinant de abject. Eseu despre tradare si tradatori de Dan Oprescu. Cine e Dan Oprescu? Fostul membru GDS (si fondator pe deasupra!), inalt functionar guvernamental (azi) si prieten al lui Stelian Tanase (inainte si dupa '89 pana la demascare). Dupa ce si-a consultat dosarul de la Securitate, Stelian Tanase a scris o carte. Tradatorul, prieten bun si persona importanta, nenominalizat in carte dar stiut de autor...a fost demascat de jurnalisti. Abia atunci Dan Oprescu (el era informatorul ce-si trada bunul prieten la Secu) si-a dat demisia din GDS. Vedeti-l numa cum gloseaza:

Reflectii pe marginea unor evenimente recente

Spre deosebire de mincinos, omul onest sovaie; el se cam balbaie, este „evaziv“, este „ambiguu“, bajbaie. Omul onest pur si simplu refuza sa spuna o minciuna, si atunci ezita. Mincinosul nu sta pe ganduri: el minte, el o spune fara ezitare si de-a dreptul. Ca regula foarte generala, cine bajbaie, sovaie etc. nu este un mincinos. Pe de alta parte, tot ceea ce vine de la mine trebuie sa fie luat cum grano salis; am si eu agenda mea, cum are toata lumea.
Tradarea isi are, si ea, limitele ei, in calitate de tradare; tradarea nu este niciodata totala, sau atotputernica, sau de-tot-covarsitoare. Intotdeauna exista o marja de libertate in orice act de tradare, exista un moment unde tradarea nu mai este deplina. La fel, nici fidelitatea (amoroasa, erotica, camaradereasca etc.) nu este absoluta, ci isi are elementul ei de „jucausenie“, de ispita, de impuritate. Si asa e si bine sa fie, pentru ca aceia de tot puri, „catharii“, sunt si cei mai periculosi, pentru ca ei intotdeauna vor prefera abstractiunea convenabila fata de realitatea amestecata. Oare ne putem lesne imagina un destin de tip Coriolan Draganescu, dar invers?
Ceea ce m-a ingrijorat recent a fost si evidenta nevoie si tendinta spre simplificare, dublata cel mai adesea de un interes vadit pentru latura sordida a afacerii (e. g.: „Ce ai simtit cand iti turnai prietenul?“, „Cum ai putut sa faci asa ceva?“ etc.). Si nu doar la ziaristi, unde aceasta atitudine ar fi de inteles: ei se adreseaza unui public larg, poate prea larg pentru a putea sa fie socotit si capabil de rafinamente epistemologice. Nu, am avut surpriza sa intalnesc nevoia - as spune: absoluta - de simplificare la intelectuali presupusi subtiri: am fost in repetate randuri intrebat ce avantaje (slujbe, bani, pasaport etc.) am avut de pe urma scrierilor mele ce aterizau, totusi, pe masa Securitatii. Cand am spus ca nu a fost vorba despre nici un asemenea avantaj, am inceput sa fiu banuit de o anumita forma de perversiune: ca vroiam sa-mi distrug prietenul, ca vroiam sa am „puterea“, ca mi-ar fi placut etc. Este aproape stupefiant sa vezi cum intelectuali sofisticati est-europeni (deci, aproape „sofisticosi“), care i-au citit pe Dostoievski, pe Thomas Mann si pe Albert Camus, se comporta, intr-o situatie de criza morala (dar reala, nu doar imaginara) precum niste neghiobi, cum iti cer, cum te roaga chiar, sa ii minti, numai sa le redai imaginea alb-negru a realitatii initiale, pe care marturisirea ta ameninta sa o distruga.
Mi se pare, astazi, limpede faptul ca majoritatea romanilor inca nu este pregatita sa faca fata unor asemenea „dezvaluiri“ (destule dintre ele vor fi fiind veritabile „secrete ale lui Polichinelle“, dar asta nu are nici o importanta). Majoritatea inca nu a depasit nivelul momentului Ianuarie 1990, sa spunem: predomina o abordare esentialmente emotionala, dominata de dorinta de razbunare si de distrugere a celor vinovati sau doar perceputi drept vinovati, dublata de senzatia de usuratate ca altii au fost demascati, deci altii sunt/au fost de vina; este vorba, cred eu, de infantilitism politic si moral, unde aproape fiecare este extrem de atent sa observe si sa infiereze paiul din ochiul celuilalt, in speranta ca nu va fi observata barna din ochiul sau. Sentimentul initial de cvasitotala vinovatie (in raport cu perioada comunista/ceausista) se preface in indignare moralista, batosenie ridicola si satisfactie personala („nu v-am spus eu ca era turnator?“, „stiam eu!“ etc. - practic, despre toata lumea s-a spus asa ceva si, in teorie, asa ceva s-ar putea sa fie chiar adevarat). Inca o data, se confirma teoria tapului ispasitor - oamenii au mare nevoie sa se simta nevinovati.
Teama imi este ca avem de-a face cu o generatie stricata (NB: probabil ca este, de fapt, vorba despre vreo trei generatii biologice, si probabil ca stricaciunea se refera nu la totalitatea aritmetica a indivizilor, ci doar la un segment statistic-semnificativ - un singur mar/cartof putred poate imbolnavi de putreziciune multe tone de mere/cartofi etc.). Aceasta generatie trebuie sa treaca, daca este ca Romania sa iasa din fundatura in care a intrat la sfarsitul deceniului trei al secolului al XX-lea si din care nu a reusit sa iasa pana in ziua de azi. Comunistii au stricat doar ceea ce era deja „alterabil“, daca nu de-a dreptul putrid. Brucan, in 1990, a fost excesiv de optimist, asadar. Iar o asemenea generatie pare stapanita de o goala dorinta de razbunare; caracterul prea putin discriminatoriu al acestei tentatii se graniteaza cu o anumita prostie, ce vrea sa evite situatiile asa-zis dilematice, cele unde cei buni sunt si putin ticalosi, iar tradatorii, pe undeva, vor si binele celor pe care ii tradeaza.
Femeile par sa fie mai „extremiste“ decat barbatii: pe de o parte, ele sunt usor inflamabile, „republicane“, „ploiestence“; destule dintre acestea, pur si simplu, apar drept „setoase de sange“ (impur, evident). Pe de alta parte, unele dintre ele tind sa fie dominate de sentimente aproape materne. Curios este faptul ca poetii si pictorii sunt, aproape, „honorary women“, din acest punct de vedere - aceasta, bineinteles, daca nu sunt deja poetese si pictorite...).
„Huston, we have a problem!“ Si problema se numeste „jurnalismul de investigatie“. In ciuda a nenumarate burse, traininguri, premii - inca nu avem jurnalism de investigatie, pentru simplul motiv ca, deocamdata, nu avem jurnalisti de investigatie (alte motive: lipsa paralelor, primejdia deranjarii „sponsorului“, o mai generala lehamite din launtrul societatii etc.). Cei care se dau drept asa ceva, la noi, vor mai degraba sa le scrii tu articolul presupus „investigationist“; as spune ca este chiar de preferat sa-l scrii tu decat sa-l lasi pe ziarist sa-si faca treaba, pentru ca, de obicei, nu va pricepe intregul „dosar“, va pierde firele directoare si va esua foarte curand in speculatii (indeobste lipsite de orice finete). Pe de alta parte, sunt aproape simpatici unii jurnalisti (tineri, presupun) ce, bazandu-se pe intoxicatiile venind de la unii batrani securisti, vor sa apara drept „invechiti in rele“ si multi-stiutori. ### Ceva ce pricepuse Securitatea - si nu inteleg ziaristii de astazi: o sursa semnificativa de informatii nu poate sa fie una anonima. Minciuna si adevarul sunt aspecte aproape complementare ale aceleiasi, unice, realitati; relativismul e ceva rau. Sinceritatea, insa, are dezavantajul ca este destul de dificil de sustinut - si de crezut, de catre ceilalti; iar sinceritatea isi are, si ea, pretul ei...
Dar n-ar fi corect sa se dea vina pentru fiecare ticalosie, a fiecaruia dintre noi, pe „sistem“, pe „societate“, pe „vremurile cele grele“ - cand au fost „vremurile“ usoare, cand nu a fost bietul om sub vremi? Cu exceptia copiilor, precum si a nebunilor, toata lumea este pe deplin responsabila pentru ceea ce face si a facut, cu atat mai mult cu cat e vorba, uneori, despre situatii cu o vadita incarcatura etic-morala, situatii ce se prelungesc, in unele cazuri, pe perioade semnificative de timp. Cu totii avem un trecut, iar el face parte din prezent si, ca atare, se cuvine a fi asumat.
Potrivit modestei mele experiente recente, nu recomand acelora care, eventual, s-ar afla intr-o situatie similara cu a mea, sa-mi urmeze prea indeaproape exemplul; pe scurt, daca nu au fost deconspirati, sa stea linistiti - si prefacuti - si in continuare asa, cu speranta ca vor ramane neatinsi. Celelalte cazuri de „demascati“ (si ma gandesc la nume cu adevarat proeminente, precum Alexandru Paleologu) nu fac decat sa imi dea dreptate, din pacate. Pana si Stelian Tanase mi-a spus ca am reactionat exagerat (de pilda, el crede ca nu trebuia sa demisionez, cu atata „promptitudine“, din GDS etc). Vorba lui Griboedov: „Prea multa minte strica“. Dar si prea multa demnitate, onoare, sinceritate etc., mai cu seama in situatii amestecate. Mai mult inca, chiar daca, prin cine stie ce greseala teribila (sau doar malvolent „design“ al unor grupuri de interese) au fost realmente demascati, sa stea linistiti, sa nu demisioneze de prin GDS-urile lor, sa nu recunoasca nimic, sa-si continue nesmintit (ba chiar nesimtit) existenta. Furtunile din Romania sunt, indeobste, ceva ce se petrece intr-un pahar cu apa, si nu dureaza mai mult de trei-patru zile. In genere, acum, la noi, fata de aceia pe care, prea repede, ii numim, in lipsa unui substantiv mai potrivit, turnatori, exista doar doua atitudini prevalente: (1) cea mai raspandita (si mai neinteresanta) este aceea reprezentata de complexul Iago, care ii demonizeaza, si, deci, ii dezumanizeaza pe respectivii; sau (2) complexul James Bond, unde admiratia fata de dibacia si ingeniozitatea respectivilor este mult mai puternica decat repulsia fata de actele lor (cazul tipic, la noi: colonelul Filip Theodorescu). In ceea ce ma priveste, am avut parte, in ultimele saptamani, de ambele; pe de o parte, s-a intamplat ca persoanele cunoscute sa nu mai imi raspunda la salut, in plina strada, iar pe de alta parte am primit felicitari (ba chiar si oferte de slujbe) pe care nu aveam cum sa le primesc altminteri.
Anul Caragiale s-a facut simtit din plin, si cu acest prilej:“Iubesc tradarea, dar urasc pe tradatori“, „Toti suntem romani, mai mult sau mai putin onesti“, „Tradare sa fie, daca o cer interesele partidului, da' s-o stim si noi“...
Amuzanta este si foarte larg raspandita opinie potrivit careia nu as fi decat o „victima“ (nu chiar de tot inocenta) a meciului epopeic dintre Steaua si Dinamo; mi-e teama ca realitatea este mult mai putin „sportiva“, mai simpla - si mai „pictoreasca“.
Dezvaluirile, atat cele cu voie, cat si cele fara voie, nu elimina misterul, ci mai degraba il extind; lamurirea unor intamplari trecute se face pe seama aparitiei a tot mai numeroase terrae incognitae. Tot asa pare sa se intample si cu recenta carte semnata de Stelian Tanase: unele mistere raman in continuare (e.g.: cum a aflat Securitatea de „Scrisoarea celor 18“, cum a pus ea mana pe caseta audio pe care Stelian o daduse unui alt prieten, cine a mai tradat - si de ce). Vorba lui Wittgenstein: „Despre ceea ce nu putem vorbi trebuie sa tacem.“
Dan Oprescu, Bucuresti, martie 2002
la www.cotidianul.ro
Miti Sambata, Aprilie 20, 2002 4:37 PM
dixit:
Marius,
Si mie imi place f. mult situl recomandat de Ionick. Autoarea sitului e si ea f. talentata, din pacate nu stiu mai multe despre ea.
Legile razboiului Sambata, Aprilie 20, 2002 2:20 PM
dixit:
The flattening of Jenin

Israel's “war crime”

War is terrible—but there are rules. Did Israel observe them?

THE stinking ruins of the refugee camp in Jenin are a grotesque spectacle whose consequences will long be felt by all parties to the Middle Eastern tragedy. Ghastly enough as it was in reality, the story of Jenin will be retold, and distorted, in the lore of Jews and Arabs for generations to come. Some will cite the events there as evidence of the hypocrisy of a West which wants Serbia, as the price for economic aid, to co-operate with a war-crimes tribunal whose jurisdiction covers the “wanton destruction of cities, towns or villages”. Others will point to the killing of 7,000 Bosnians in Srebrenica as the kind of atrocity to which words like “massacre” properly apply—and say that using such words of killing on a much smaller scale, however ugly, distorts and misleads. To begin settling this argument, it is worth asking whether the actions which led to the wreckage of Jenin were technically war crimes—in other words, a gross violation of the laws of war. These laws try to sharpen two distinctions which are never entirely clear: between peace and armed conflict, and between soldiers and non-combatants. Once a conflict starts, the parties are entitled to kill combatants (even those not engaged in fighting), but they must spare and succour non-combatants and wounded fighters. When non-combatants die, that is not proof that their killers broke the law, but the onus is on the attackers to show that they tried to spare civilians. The fighting between Israelis and Palestinians does meet the definition of armed conflict, one in which both sides have organised structures and control certain places. So it was not illegal for Israel to seek out and kill members of the Palestinian militias, or for the Palestinians to hit back. Palestinian attacks on army checkpoints are an act of war, not a war crime, whereas blowing up buses and restaurants grossly flouts the law. Still, the fact that Israel has suffered criminal attacks does not remove its own duty to observe humanitarian norms. Any army fighting a popular militia has hard choices. Guer- rillas blur the line between combatants and non-combatants. At best this will force the other side to hold back; at worst it will tempt the stronger party into over-reacting. Were the Israeli army's choices technically legitimate? Can there be any ground, under the laws of war, for flattening people's homes, without waiting, as alleged in some cases, to warn the residents? It is not yet possible for outsiders to assess the scale on which homes were destroyed with civilians inside; or to assess the claims by Jenin's residents that their town is a “mass grave”. The Israelis certainly have a case to answer. They will defend their legal corner by saying that homes in Jenin became fair targets when fighters started firing from them. At least tend the wounded What seems clearer is that the Israeli authorities did breach those laws of war which require them to care for non-combatants and the wounded. The plight of women, children and the elderly in Jenin has been gravely exacerbated by the denial of access to medical workers, food and water. There is a terrible cruelty in the way many combatants and non-combatants alike died slowly of their wounds, in Jenin and elsewhere. The world does not yet know what horrors remain to be uncovered. By itself, the fate of the wounded and the helpless in Jenin undermines the Israeli claim that it scrupulously observed the laws of war. It is a tribute to Israel's democracy that some Israelis are saying so too.

The Economist, Apr 20, 2002
Marius Sambata, Aprilie 20, 2002 5:55 AM
dixit:
Miti si Ionick

M-am dus la site-ul “Daniel Charms” si am avut o surpriza foarte placuta! Recunosc ca nu auzisem de dinsul pina acum. Se pare ca anii ’20 au fost extraordinari pentru cultura rusa. Stalinismul inca nu se instaurase deplin si artistii rusi simteau o atmosfera de libertate (aceea promisa de comunisti pina cind au reusit sa se instaleze ferm la putere). Atunci au scris Bulgakov, Ilf si Petrov, atunci a facut filme Eisenstein. Dupa care au fost striviti fara nici o remuscare, sub cizma cultului personalitatii si a propagandei desantate. Va multumesc la amindoi pentru o lectura de exceptie. Cred totusi ca pierde mult prin traducere. De exemplu, povestea lui Ionick suna mai bine decit versiunea ei, de pe site, in engleza.

Proprietara siteului este o romanca, numita Alina Constantinescu, care locuieste in New York. Stie cineva mai multe despre ea?


Pentru cine cauta dovezi..! 63.156.xxx.xxx Ikoymenia Sambata, Aprilie 20, 2002 12:46 AM
dixit:
pirtzzzzzz
Q Vineri, Aprilie 19, 2002 12:00 AM
dixit:
ce a crezut nebunul ala ca e mai tare capul lui decat cladirea?
Xmarian Vineri, Aprilie 19, 2002 9:57 AM
dixit:
Ghepardule, nu-i o solutie plecarea! Au mai plecat odata crezind ca va dura citeva zile si ..a durat trei generatii de viata in lagare. Romanul spune mai bine o zi vultur decit o viata cioara. Toti sint oameni si au dreptul la viata. Asta desigur implica si respectul vietii celuilalt. E greu domnule, atunci cind politicienii intretin aceste focare de dragul portofoliilor de tot felul. Respectul pentru viata, respectul pentru drepturile omului. Sanatate si sper sa nu mai asistam la astfel de scene tragice.
Oare? Joi, Aprilie 18, 2002 9:54 PM
dixit:
Cica-i clar accident...
Adica... Joi, Aprilie 18, 2002 9:30 PM
dixit:
...un avion a intrat in cladirea de 30 de etaje unde-i sediul Pirelli si sediul guvernamental al Lombardiei! Restul intelegeti voi.
Accident la Milano Joi, Aprilie 18, 2002 9:27 PM
dixit:
El recuerdo de los impactos de dos aviones de pasajeros contra las Torres Gemelas el pasado 11 de septiembre ha vuelto a encender todas las alarmas en Italia. El accidente de una avioneta tipo Piper contra el edificio de 30 pisos que alberga a la sede del Gobierno regional, que ha causado hasta el momento tres muertos y varios heridos, ha provocado que el presidente del Senado, Marcello Pera, afirmase que "con toda probabilidad" se trataba de un atentado. Pero él mismo ha rectificado poco después tras conversar telefónicamente con el Ministro del Interior, Claudio Scajola, que ha señalado que "claramente" se trata de un accidente. Wall Street cae 150 puntos tras conocerse la noticia del siniestro aéreo de hoy en Milán
Sursa:http://www.elpais.es/articulo.html?d_date=20020418&xref=20020418elpepuint_6&type=Tes&anchor=elpepupor

Ionick Joi, Aprilie 18, 2002 8:35 PM
dixit:
SI eu la fel, Miti. Site-ul l-am descoperit acum 3 minute, nu mai stiam exact in ce an murise ('42, in ichisoare, fireste).
Noapte buna, sunt disparut pe azi.
m Joi, Aprilie 18, 2002 8:34 PM
dixit:

Miti Joi, Aprilie 18, 2002 8:33 PM
dixit:
Toate cele bune :)
Ionick Joi, Aprilie 18, 2002 8:32 PM
dixit:
SR, ai avut dreptate, multumesc de informatie.
Miti Joi, Aprilie 18, 2002 8:31 PM
dixit:
Merci, Ionick. (Il stiu pe Harms de pe lumea ailalta!, Tu?)
Ionick Joi, Aprilie 18, 2002 8:29 PM
dixit:
Delicios, Miti. Un site despre Harms: www.danielcharms.com.
Scurta poveste a aceluiasi. Spectatorii dintr-o sala de teatru astepata inceperea spectacolului. Trec 5, 10, 15 minute peste ora stabilita, nimic. In sfarsit, apare directorul, se opreste la microfonul din mijlocul scenei, incearca sa spuna ceva, incepe sa vomite si pleaca. Apare un actor, incearca si el sa spuna ceva, incepe sa vomite si pleaca. Scena se repeta de cateva ori cu feluriti salariati ai teatrului, dupa care la microfon vine o fetita. "Tata m-a rugar sa va transmit ca astazi s-a primit decizia ca teatrul sa fie inchis. Intregul colectiv este cuprins de greatza".
clare Joi, Aprilie 18, 2002 8:26 PM
dixit:

Miti Joi, Aprilie 18, 2002 8:13 PM
dixit:

Ghiopardul Joi, Aprilie 18, 2002 6:50 PM
dixit:
xMarian, Oare conflictul dintre israelinieni si palestinienei e unul religios? Eu nu stiu ce sa zic. Aparent amandoua etniile cred ca identitatea lor se leaga de teritoriul ocupat. Israelienii de cand si-au facut stat in Palestina, toaca la bastinasi in draci si bastinasii fraieri se mai arunca si singuri in aer. Evreii au metoda, au arme moderne si au chiar o mica bombita atomica. Poporul lui Arafat nu are nici macar armata. Pai de ce sunt prosti? Daca nu au armata ce ma stau? Sa plece de acolo, sa se duca in exil. Evreii cand au vazut ca nu mai e de trai in Egipt au plecat. Si romanii au plecat cand ne-au luat ungurii Ardealul sau rusii Bsarabia. Sa plece si palestinienii, sa adune bani si influenta si sa se intoarca peste 50, 100, 1000 sau 2000 de ani cand vremurile or fi mai favorabile pentru ei.
Pentru cine cauta dovezi..! Ikoymenia Joi, Aprilie 18, 2002 2:24 PM
dixit:
Sabra si Shatila, septembrie 1982 Ariel Sharon acuzat de crime de razboi Paradoxal, primul ministru israelian Ariel Sharon are toate sansele sa devina primul evreu acuzat de crime de razboi, crime contra umanitatii si genocid, pentru masacrele comise de militiile crestine libaneze acum 20 de ani in taberele de refugiati de la Sabra si Shatila (septembrie 1982). S-a format si o "Comisie Internationala pentru Justitie a Victimelor de la Sabra si Shatila" care, la 15 mai 2002, va prezenta unui tribunal belgian probe in acest sens. Spunem ca este paradoxal ca un cetatean israelian sa ajunga sa fie acuzat de genocid, dar si mai interesant este ca acuzatia vine in virtutea functiei pe care o avea Ariel Sharon la data masacrului din septembrie 1982 - ministru al Apararii -, si nu ca urmare a unei implicari directe: masacrele, ca atare, au fost "opera" militiilor libaneze. Intregul context al acuzarii lui Ariel Sharon este unul politic: adversarii sai din Partidul MAPAI (al Muncii) nu au liniste, probabil, pana nu-l compromit la scara internationala pe vechiul lor adversar. In al doilea rand, circumstantele actuale din Orientul Apropiat pot explica acest demers, facut dupa douazeci de ani. Nu este mai putin adevarat ca ceea ce s-a petrecut, in septembrie 1982, la Sabra si Shatila a fost un masacru revoltator facut de militiile libaneze, la care Israelul - principalul sustinator al crestinilor din Liban, in lupta lor cu fundamentalistii arabi - a inchis ochii, dupa o expresie romaneasca. Exista si documente israeliene care il acuza pe Ariel Sharon cel putin de o "responsabilitate personala" in acele evenimente, asa cum o dovedeste raportul comisiei prezidate de Yitzhak Kahan, care a anchetat acuzatiile. In raport, la pag. 104, sta scris: "Am stabilit (...) ca ministrul Apararii poarta o responsabilitate personala". Dar raportul Kahan poate fi acuzat de multe lipsuri: limitat, prin caracterul politic, si nu juridic al textului; absenta victimelor, care n-au fost interogate; presiunea psiholgica exercitata de manifestatiile celor 400.000 de israelieni, adunati de gruparea "Peace Now", cu un pronuntat caracter de stanga. In contextul situatiei politice actuale din Orientul Apropiat, alegerea lui Ariel Sharon drept principalul responsabil ar putea sa determine - ca si acum 20 de ani - demisia sa din functie si, implicit, revenirea Partidului MAPAI, de stanga, la putere in Israel, partid celebru pentru Acordul de la Oslo cu palestinienii, care a dus nu numai la asasinarea unui prim-ministru - Yitzhak Rabin -, dar si la moartea mai multor israelieni dupa ce Acordul a fost semnat decat inainte de semnarea lui. La o privire mai atenta se observa ca alegerea lui Sharon mai are o explicatie: biografia acestui militar de cariera ofera si alte "puncte de atac". O biografie controversata, asadar, care incepe in epoca dinaintea proclamarii statului evreu. Ariel Sharon, unitatea speciala "101" si masacrul de la Qibya (1953) Ariel ("Arik") Sharon s-a nascut in 1928, la Kfar Malal. La 14 ani s-a alaturat unitatilor "Haganah", ajungand in cursul razboiului de independenta al Israelului (1948) sa comande o divizie de infanterie, in cadrul "Brigazii Alexandroni". In 1953, Ariel Sharon formeaza si conduce controversata unitate "101", conceputa ca un comando militar in scop de represiune si pedepsire a atacurilor arabe impotriva satelor evreiesti. Adevarul despre "101" nu poate fi inteles fara a lua in considerare si ce faceau teroristii arabi, astfel ca unitatea "101" actiona pe principiul "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte". Prima consemnare privind rolul lui Sharon in aceasta unitate speciala dateaza din august 1953 si se refera la tabara de refugiati de la El-Burieg, la sud de Gaza. Actiunea lui "101" in tabara s-a soldat cu 50 de morti, dupa unii, si intre 15 si 20 dupa altii (mai nou, Comisia Internationala pentru Justitia Victimelor de la Sabra si Shatila a descoperit ca ar fi fost, de fapt, 70 de victime). Un comandat ONU, general-maior Vagn Bennike, a raportat ca "bombele erau aruncate pe ferestrele baracilor in care dormeau refugiatii, iar aceia care scapau si fugeau afara erau atacati cu bombe usoare sau automate". Actiunea de pedepsire a unitatii "101" era replica la un atac sangeros purtat de teroristii palestinieni asupra unui sat evreiesc. In octombrie 1953, unitatea "101" se gasea in satul iordanian Qibya. Istoricul israelian Avi Shalim descrie astfel evenimentele: "Ordinul lui Sharon era de a penetra Qibya, de a arunca in aer casele si de a provoca daune cat mai mari locuitorilor. Succesul a depasit insa orice asteptari. Dar adevarul intreg al masacrului nu s-a vazut decat in dimineata care a urmat. Satul fusese redus la o gramada de moloz: 55 de case distruse si doua treimi dintre femei si copii fusesera ucisi. Sharon si ai sai au spus ca "ei credeau cum ca locuitorii fugisera, si ca nu le trecuse prin minte ca cineva s-ar fi putut ascunde in case"." Un observator ONU a avut si o explicatie a faptului ca multi locuitori din Qibya n-au reusit sa se refugieze la timp: "Locuitorii au fost fortati de tirurile de arme grele sa ramana ascunsi in case, pana cand acestea s-au prabusit peste ei". Masacrul de la Qibya a fost descris intr-o scrisoare adresata secretarului general al ONU de catre ambasadorul american de pe langa Organizatie, la 16 octombrie 1953 (S/3113). Ambasadorul american a scris cu aceasta ocazie: "Pe 14 octombrie 1953, la orele 21.30, fortele israeliene au lansat un atac de proportii asupra satului Qibya, din Iordania" (trebuie precizat ca, in 1953, Cisiordania apartinea Iordaniei). Potrivit ambasadorului american, fortele israeliene au intrat in sat si au ucis localnicii in case, utilizand arme automate, grenade si bombe incendiare. Pe 14 octombrie, cadavrele a 42 de civili arabi au fost gasite, dar multe alte cadavre erau ascunse sub daramaturi. 40 de case, scoala si rezervorul de apa fusesera distruse. Cantitati de explozibil purtand inscrisuri in limba ebraica au fost gasite in sat. La 3 dimineata, pentru a-si acoperi retragerea, israelienii au bombardat imprejurimile oraselor Budrus si Shuqha, de pe pozitii situate in Israel. August 1971: 16.000 de oameni lasati pe drumuri, 2000 de case distruse, sute de palestinieni deportati in Iordania si Liban In timpul debarcarii anglo-franco-israeliene din Peninsula Sinai, din timpul razboiului din 1956, Ariel Sharon a avut comanda unei brigazi "paramilitare". In 1957, Sharon a urmat cursurile de la "Camberley Staff College" in Marea Britanie, iar intre 1958 si 1962 a devenit comandantul unei brigazi de infanterie, apoi comandantul scolii de infanterie din Israel. In 1964, Ariel Sharon a fost numit pentru prima oara intr-o functie militara de importanta strategica: comandant al Zonei de Nord din cadrul Armatei Israeliene. A participat la razboiul din 1967, in calitate de comandant al unei divizii blindate. In 1969 devine comandantul Zonei de Sud din cadrul Armatei Israeliene. In aceasta calitate, Sharon iese in evidenta, pentru a doua oara, la inceputul lui 1971, in Gaza, in actiunile de represalii din Beach Camp. La 21 ianuarie 2001, ziaristul Phil Reeves descria in "The Independent" devastarile de acolo: "In august 1971, trupele de sub comanda lui Sharon au distrus 2000 de case in Fasia Gaza, lasand pe drumuri 16.000 de oameni, pentru a doua oara in viata lor. Sute de tineri palestinieni au fost arestati si deportati in Iordania si Liban. Circa sase sute de rude ale luptatorilor palestinieni, banuite de actiuni de gherila, au fost exilate in Sinai. In a doua jumatate a anului 1971, 104 dintre acestia au fost asasinati." "Politica din acea vreme nu era sa arestezi suspecti, ci sa-i ucizi", explica Raji Sournai, directorul Centrului Palestinian pentru Drepturile Omului din Fasia Gaza. In 1973 complacerea Israelului in "inexpugnabilitatea" liniei de aparare Bar-Lev - construita de Sharon pe malul de est al Canalului Suez - a fost una dintre cauzele majore ale infrangerilor militare suferite de Israel in prima parte a razboiului. Trupele egiptene au trecut de linia Bar-Lev fara nici o dificultate si se indreptau catre Tel Aviv cand Statele Unite s-au gandit sa doteze Israelul cu un nou tip de rachete, ultraperformante, cu ajutorul carora soarta razboiului s-a rasturnat in favoarea Israelului. Se spune ca Henry Kissinger, care tot amana trimiterea rachetelor, i-ar fi spus lui Nixon: "Sa-i lasam pe israelieni sa vada ce mult inseamna America pentru ei. Ii lasam sa fiarba putin in suc propriu, si pe urma le trimitem rachetele". Dupa ce isi daduse demisia din Armata (1973), in octombrie, Sharon revine, cu ocazia razboiului de Yom Kippur, si comanda o divizie de blindate cu care traverseaza Suezul. Operatiunea "Pace pentru Galileea" Dupa razboiul de Yom Kippur, Ariel Sharon intra in politica. In decembrie 1973 este ales in Knesset (Parlamentul israelian). Demisioneaza ulterior, devenind consilierul pe probleme de securitate al prim-ministrului Yitzhak Rabin (1975-1976). Reales in Knesset in 1977, Ariel Sharon este numit ministru al Agriculturii in primul guvern Menahem Begin (1977-1981) si este de remarcat ca, in acest post, a urmarit o politica de cooperare cu Egiptul. In 1981 devine ministru al Apararii si indeplineste aceasta functie in cursul razboiului cu Libanul, care a condus, in cele din urma, la distrugerea structurilor Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei infiltrate acolo. In 1981, in calitate de ministru al Apararii, Sharon face o vizita unui "bun prieten" african: presedintele Zairului, Mobutu Sese Seko. La un cocktail pe yahtul propriu, acesta l-a rugat pe Sharon sa-si foloseasca bunele relatii din Statele Unite pentru ca Legislativul american sa-si sporeasca ajutorul acordat Zairului. Sharon se tine de cuvant, iar Mobutu restabileste relatiile diplomatice cu Israelul. Nu este singurul contact african al lui Ariel Sharon. De mai multe ori el s-a deplasat in Angola, unde a consiliat fortele sud-africane si pe Jonas Savimbi, un aliat al Statelor Unite. Din perioada cat a fost ministrul al Apararii dateaza si acuzatiile actuale de crime contra umanitatii, crime de razboi si genocid care i se aduc lui Sharon, dupa 20 de ani, intr-un tribunal din Belgia. Este vorba de masacrele de la Sabra si Shatila, unde ar fi murit intre 700 de palestinieni si arabi libanezi (cifra oficiala israeliana) si 3500 (dupa unele estimari neoficiale). Evenimentele au inceput sa se deruleze inca din iunie 1982. In noaptea de 3 iunie 1982, la Londra a avut loc o tentativa de asasinare a ambasadorului israelian Shlomo Argov. Mossadul (serviciul secret israelian) a atribuit-o grupului "Abu Nidal". Z Schiff si E. Yaari, in "Israel's Lebanon War" ("Razboiul libanez al Israelului"), New York, Simion si Schuster, 1994, noteaza urmatoarele: "Trei detinuti (arestati de Scotland Yard) au dezvaluit ca un trimis al Bagdadului le-a adus ordinul de asasinare si ca ei au primit armele chiar in biroul atasatului militar irakian de la Londra". Un alt autor, Dilip Niro, dezvaluie si numele acestui emisar al Irakului, in cartea "Iran Under the Ayatollahs" ("Iranul sub Ayatollahi"), Londra, Rutledge, 1985: "Atacul Israelului a fost declansat in urma tentativei de asasinare a lui Shlomo Argov, ambasadorul Israelului in Marea Britanie, din noaptea de 3 iunie. Operatiunea de la Londra a fost conceputa de Nawal Al Rasan, un asa-zis "negustor de covoare" irakian, care a fost identificat mai tarziu ca avand gradul de colonel in serviciile secrete irakiene". Pe 4 iunie, in chip de represalii, Israelul a declansat operatiunea "Pace pentru Galileea", care fusese pusa la punct in prealabil. Initial operatiunea prevedea penetrarea Libanului de catre Israel pe o distanta de 40 de km. Ministrul Apararii, Ariel Sharon, a decis ca armata israeliana sa execute un proiect mai ambitios, pe care Sharon il avea pregatit de cateva luni. Astfel ca, dupa ce a ocupat sudul Libanului si, potrivit raportului "Comisiei MacBride" - "Israel in Liban" -, armata israeliana s-a dedat la o serie de violente contra populatiei civile, trupele israeliene si-au continuat marsul pana la Beirut. La 18 iunie 1982 ele au inconjurat fortele armate ale Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei in partea de vest a capitalei libaneze. Potrivit statisticilor libaneze, ofensiva israeliana - mai ales bombardamentele asupra Beirutului - s-a soldat cu 18.000 de morti si 30.000 de raniti, cei mai multi fiind civili. Dupa doua saptamani de lupte, o incetare a focului a fost negociata prin intermediul trimisului Statelor Unite, Philip Habib. Conform acestei intelegeri, fortele aliate ale Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei trebuiau sa evacueze Beirutul, sub supravegherea unei forte multinationale. Beirutul de vest trecea sub controlul armatei libaneze. Liderilor palestinieni li s-au promis de catre Statele Unite garantii de securitate in ceea ce-i privea pe cei ramasi in taberele de refugiati. Evacuarea Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei s-a incheiat pe 1 septembrie 1982. La 10 septembrie 1982, forta multinationala a fost retrasa din Liban. Chiar in ziua urmatoare, pe 11 septembrie 1982, Ariel Sharon a anuntat ca "2000 de teroristi" se ascundeau inca in taberele de refugiati din jurul Beirutului. Pe 15 septembrie 1982 - o zi dupa asasinarea presedintelui ales al Libanului, Bashir Gemayel - fortele israeliene au ocupat Beirutul de vest, "inconjurand si sigiland" taberele de la Sabra si Shatila, locuite de palestinieni si libanezi musulmani. Istoricii si analistii politici inclina insa sa creada ca aceasta actiune a fortelor israeliene a fost rezultatul intalnirii lui Ariel Sharon, ministrul israelian al Apararii, cu presedintele Libanului, Bashir Gemayel, de la Bikfaya, din 12 septembrie 1982, prin care israelienii autorizau fortele libaneze crestine - "Phalanga" - "sa curete" taberele de refugiati de teroristii care se ascundeau acolo (vezi Benny Morris "The Lighteous Victims", New York, A Knoph, 1999). Ariel Sharon, de altfel, anuntase inca de la 9 iulie 1982 ca planuieste ca Phalanga crestina libaneza - formatiune sustinuta de Israel pe tot parcursul conflictului din Liban - sa fie lasata sa intre in Beirutul de vest si ca acest aspect il tratase cu presedintele Gemayel la Bikfaya (vezi Ariel Sharon, "Warrior: An Autobiography", Simon and Schuster, New York, 1989). Potrivit declaratiei lui Sharon din Knesset, facuta pe 22 septembrie 1982, decizia ca Phalanga crestina libaneza sa patrunda in taberele de refugiati, pentru a elimina teroristii Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei, a fost luata miercuri, 15 septembrie 1982, orele 15.30. Generalul Sharon a specificat cu aceasta ocazie in Knesset ca "Tzahalul (armata israeliana) are interdictie de a patrunde in taberele de refugiati. Curatarea de teroristi a taberelor va fi efectuata de Phalanga ori de armata libaneza" (vezi Raportul Comisiei Kahan, p.125). Masacrele de la Sabra si Shatila Faptul ca Organizatia pentru Eliberarea Palestinei a lasat in taberele de la Sabra si Shatila 2000 de teroristi, la ordinul lui Yaser Arafat, este astazi aspectul "uitat" atunci cand se vorbeste despre aceste masacre. Teroristii palestinieni nu au ezitat sa-i foloseasca pe refugiati drept "scut uman" iar acest lucru explica, intr-o masura, si macelul care a urmat. Nu-i mai putin adevarat ca hotararea lui Sharon de a permite "Phalangei" libaneze sa intre in tabere a fost una "neinspirata": se putea banui, cu usurinta, ce va iesi dintr-o asemenea conjunctura. Ostilitatile in taberele de la Sabra si Shatila - confruntari armate violente intre cei 2000 de teroristi palestinieni si Phalanga libaneza - au inceput pe 16 septembrie 1982, orele 18.00, si au durat pana in dimineata de 18 septembrie, orele 8.00. Pe 16 septembrie 1982, generalul Ariel Sharon a fost prezent la Beirut, incepand cu orele 9.00. De pe o cladire de sase etaje care avea o larga deschidere asupra celor doua tabere, Sharon a putut urmari in direct lichidarea teroristilor palestinieni de catre "Phalanga" libaneza. Pe 15 septembrie si 16 septembrie dimineata taberele au fost bombardate de aviatia israeliana, iar "suspectii" lichidati de tragatorii de elita israelieni. In dupa-amiaza de 16 septembrie, armata israeliana a dat "unda verde" Phalangei libaneze, care a patruns in cele doua tabere si a inceput confruntarea cu teroristii. Generalul Drori i-a telefonat lui Ariel Sharon si l-a anuntat: "Prietenii nostri avanseaza in tabere. Am coordonat intrarea lor." Ariel Sharon i-a raspuns: "Felicitari! Operatiunea prietenilor nostri este aprobata" (vezi Ammon Kapeliouk, "Sabra et Shatila: Enquete sur un massacre", Paris, Seuil, 1982). In confruntarile cu teroristii Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei din aceste 40 de ore s-a inregistrat si un numar mare de morti si raniti printre refugiatii civili. Armata israeliana avea cunostinta de ceea ce se intampla in cele doua tabere, dar nu a intervenit pana in dimineata de 18 septembrie, iar aceasta non-interventie a fost ulterior foarte criticata de mass-media internationala. Numarul exact al victimelor civile nu se poate cunoaste deoarece, pe langa cei ucisi pe 18 septembrie, s-au mai adaugat cei pe care deja ii inmormantasera rudele, alte 1000 de cadavre neidentificate ingropate de Crucea Rosie Internationala in gropi comune, precum si un numar de cadavre incarcate in autocamioane - mai ales pe 17 si 18 septembrie - si duse intr-o directie necunoscuta. De indata ce mass-media internationala a prezentat imagini ale celor doua tabere si a relatat despre masacrarea populatiei civile, stanga din Israel a trecut la atac: 400.000 de israelieni au manifestat, stransi mai ales de organizatia "Peace Now". Sub presiunea opiniei publice, Knessetul a format o comisie - prezidata de presedintele Curtii Supreme a Israelului, Yitzhak Kahan - care, dupa audieri, a stabilit ca Ariel Sharon are o "responsabilitate personala" in acele masacre. Cum subliniam, raportul Comisiei Kahan este mai mult unul politic decat juridic, in plus nu au fost audiati si cei salvati din masacre, precum si rudele celor morti. Masacrelor de la Sabra si Shatila li s-au consacrat carti de autori ca Robert Fisk, Zeev Schiff si Edhud Yaari, Ammon Kapeliuk, Thomas Fridman, Jonathan Randal si altii. Oficial exista raportul Comisiei Kahan, care a fost definitivat in 1983 si dat publicitatii (fara anexa B, care a ramas secreta pana in ziua de azi). Sub presiunea opiniei publice, Ariel Sharon si-a inaintat demisia la 14 februarie 1983, dar a ramas in continuare ministru fara portofoliu in perioada 1983-1984. In noiembrie 1981, ca ministru al Apararii, Sharon a incheiat primul acord de cooperare strategica cu Statele Unite. In aceeasi perioada a ajutat mii de evrei sa emigreze din Etiopia, prin Sudan, in Israel. Intre 1984 si 1990 Sharon a devenit ministru pentru Industrie si Comert, incheind Intelegerea de Liber Schimb cu SUA in 1985. Dupa destramarea URSS (decembrie 1991), ca ministru al Industriei si Habitatului, Ariel Sharon a construit 144.000 de apartamente pentru evreii veniti din Rusia. In 1996, ca ministru al Infrastructurii Nationale, Sharon a fost "artizanul" mai multor joint-ventures cu tari ca Iordania, Egipt si cu Autoritatea Palestiniana. In 1998 a devenit ministru de Externe si a angajat discutii cu Autoritatea Palestiniana pe tema statului permanent. In aceasta perioada Sharon s-a intalnit cu lideri ai Uniunii Europene, ai Statelor Unite, ai Autoritatii Palestiniene si mai multi lideri arabi pentru a gasi o solutie la criza de apa din regiune, ceea ce ar fi antrenat si raporturi mai bune cu Iordania, Autoritatea Palestiniana si alte state arabe. In septembrie 1999, dupa desemnarea ca prim-ministru a lui Ehud Barak, Ariel Sharon a fost ales sa-i succeada ca presedinte al Partidului Likud. La 6 februarie 2001 Ariel Sharon a devenit prim-ministru al Israelului, iar la 7 aprilie 2001 a anuntat formula guvernamentala in care isi rezerva si portofoliul Ministerului pentru Imigratie si Absorbtie. 15 mai 2002: un evreu judecat pentru crime de razboi, in Belgia! Asadar, pe 15 mai 2002 in Belgia va incepe un proces istoric: primul evreu judecat pentru crime de razboi. Intamplator sau nu, acesta este chiar primul ministru (in exercitiu) al Israelului. Alaturi de Sharon, instanta belgiana ii va judeca si pe Amos Yaron si alti israelieni, precum si pe responsabilii pentru evenimentele de la Sabra si Shatila. O prima intrebare, fireasca: de ce Belgia? Pentru ca, in anii '90, Belgia a incorporat in codul sau penal principiile jurisdictiei universale pentru crimele de razboi, care exista in Conventia de la Haga si in legislatia internationala. Iata de ce si altii se pregatesc pentru a aduce la Bruxelles personaje politice acuzate de incalcari grave ale drepturilor omului. Un exemplu il constituie refugiatii cubanezi din Statele Unite, care vor sa-l acuze, in fata justitiei belgiene, pe Fidel Castro de un numar de delicte incriminate de Conventia de la Geneva, dar care nu se regasesc in codul penal al altor state. Exista 23 de supravietuitori si mai multe rude ale celor ucisi sau raniti la Sabra si Shatila si "Comitetul International pentru Justitie a Victimelor de la Sabra si Shatila", care pregatesc acest proces. Pe de alta parte, in 2001 au "disparut" o serie de martori importanti, membri ai militiilor libaneze sau personaje care puteau depune marturii concludente despre Sabra si Shatila. Dupa asasinarea lui Jean Ghanem a urmat Elie Hobeika, cel care a nimerit de Anul Nou intr-un pom, la cateva zile dupa ce declarase ca doreste sa depuna marturie la Bruxelles. La 8 martie 2002, in Bruxelles, era asasinat Michael Youssef Nassar (Mike Nassar) - o "buna cunostinta" a Romaniei de pe vremea primei afaceri "Tigareta", cand a tratat eliberarea fratelui sau, Ellie, cu Virgil Magureanu intr-un hotel din Poiana Brasov. Ulterior fratii Nassar si-au refacut afacerile la Moscova, pentru a ajunge apoi in Brazilia. Asasinul, ramas necunoscut, i-a administrat cinci gloante lui Mike Nassar si sapte sotiei acestuia. Lichidarea unor "martori incomozi" pare sa fie "prologul" procesului masacrelor de la Sabra si Shatila. In ceea ce il priveste pe Ariel Sharon, el a ramas toata viata egal cu sine insusi. Asa cum observa si Nehemia Strasler, in "Ha'aretz" din 18 ianuarie 2001, in 1979 Ariel Sharon - ca membru al Cabientului Begin - a votat impotriva Tratatului de Pace cu Egiptul. In 1985 Sharon voteaza impotriva retragerii trupelor israeliene din asa-zisa zona de securitate din sudul Libanului. In 1991 se opune participarii Israelului la Conferinta de pace de la Madrid. In 1993 voteaza NU, in Knesset, in privinta Acordului de la Oslo. Anul urmator, Ariel Sharon absenteaza de la votul dat in Knesset tratatului de pace cu Iordania. A votat contra intelegerii de la Hebron, in 1997, si a obiectat constant contra felului in care a avut loc retragerea din sudul Libanului. Ca ministru al Agriculturii, Ariel Sharon a fost unul din principalii sustinatori ai coloniilor evreiesti din Cisiordania, care a constituit un punct atat disputat in negocierea pacii din regiune. Dupa parerea lui Sharon, palestinienii nu trebuie sa capete nici o bucata de pamant in Cisiordania. Ariel Sharon doreste pacea cu palestinienii, dar Israelul trebuie neaparat sa mentina sub control inaltimile Golan, precum si sursele de apa. Ierusalimul trebuie sa apartina, in conceptia lui Sharon, Israelului si el planuieste continuarea constructiilor din jurul orasului. Evolutia actualei situatii politice si militare din zona pare sa indreptateasca insa rezervele lui Ariel Sharon. Asadar, un "dur" este inculpat la Bruxelles, fara sa se tina cont ca diversele "masuri punitive" au fost luate de alti prim-ministri israelieni. De pilda, misiunile de represalii ale unitatii "101" au fost aprobate de Ben-Gurion. Marele absent de la Bruxelles ramane terorismul palestinian, dirijat de Yasser Arafat, pentru ca daca Sabra si Shatila au fost posibile, aceasta s-a datorat ascunderii printre refugiatii civili a 2000 de teroristi palestinieni, prin incalcarea de catre Arafat a intelegerii cu trimisul american Philip Habib. Ariel Sharon, ca ministru al Apararii, a permis "Phalangei" libaneze sa intre in taberele de la Sabra si Shatila si sa lichideze teroristii palestinieni, o masura "neinspirata", desigur. Refugiatii civili au cazut insa victime "razboiului" din tabere dintre "Phalanga" libaneza, sustinuta de Israel, si teroristii lui Yasser Arafat. Actiunea aceasta nu a fost insa unilaterala. Ea fusese discutata in procesul de la Bikfaya de Ariel Sharon, ca ministru al Apararii, si presedintele ales al Libanului, Bashir Gemayel. Avea deci valoarea unei "intelegeri" intre doua state. Vladimir ALEXE
Miti Joi, Aprilie 18, 2002 11:53 AM
dixit:
Avem un nou membru in webringul Ciberplai. Bine ai venit, Mihai!.
Kadâr cum de unde, bre ? din piatã ! Joi, Aprilie 18, 2002 11:52 AM
dixit:
Bre Ghiaur ics Marin , aveam grija sa nu cadeam din giamia, pacat de tine estem ca glas frumos aveam, te chemam la rugaciunea de ora trei dupa pilaf !!!
xMarian Stopati macelul acum! Sharon=ASASINUL Joi, Aprilie 18, 2002 10:00 AM
dixit:
Care-i deosebirea intre Sharon si Idi Amin? Nici una!Sudanezul aflind ca in cartierul x din capitala s-ar afla un oponent politic-a pus tunurile si a ras de pe suprafata pamintului cartierul respectiv (jumatate de capitala)Ochi pentru ochi... lasa lumea oarba!sharon=ASASIN
Cleopatra Joi, Aprilie 18, 2002 6:16 AM
dixit:
"Nazistii evrei AFARA din Palestina Miercuri, Aprilie 17, 2002 11:03 PM dixit: "Daca orisicare tara din mapamond nu ar asculta de legile internationale ar primi sanctiuni si chiar bombardamente imediat. Evreii fac ce vor si nimeni nu are curajul sa ii puna la punct ca ei au avut holocaust si esti imediat antisemit. Numai fascistii impusca ambulantele, nu lasa ziaristii, ajutorul umanitar impotriva acordului de la Geneva. Ei si Hitler. Americanii fac in pantaloni. Mare rusine. Evreii criminali de razboi locul vostru e la Haga impreuna cu Milosevici! "Nazistii evrei AFARA din Palestina Miercuri, Aprilie 17, 2002 11:03 PM dixit: Daca orisicare tara din mapamond nu ar asculta de legile internationale ar primi sanctiuni si chiar bombardamente imediat. Evreii fac ce vor si nimeni nu are curajul sa ii puna la punct ca ei au avut holocaust si esti imediat antisemit. Numai fascistii impusca ambulantele, nu lasa ziaristii, ajutorul umanitar impotriva acordului de la Geneva. Ei si Hitler. Americanii fac in pantaloni. Mare rusine. Evreii criminali de razboi locul vostru e la Haga impreuna cu Milosevici!" tradus dixit: pirtz
Nazistii evrei AFARA din Palestina Miercuri, Aprilie 17, 2002 11:03 PM
dixit:
Daca orisicare tara din mapamond nu ar asculta de legile internationale ar primi sanctiuni si chiar bombardamente imediat. Evreii fac ce vor si nimeni nu are curajul sa ii puna la punct ca ei au avut holocaust si esti imediat antisemit. Numai fascistii impusca ambulantele, nu lasa ziaristii, ajutorul umanitar impotriva acordului de la Geneva. Ei si Hitler. Americanii fac in pantaloni. Mare rusine. Evreii criminali de razboi locul vostru e la Haga impreuna cu Milosevici!
Miti :-) Miercuri, Aprilie 17, 2002 6:38 PM
dixit:
In ultima RomLit cateva bucati faine de Daniil Harms.

" Andrei Andreevici a inventat o astfel de povestire: într-un castel vechi trăia un print, care era un betiv parsiv. Dar nevasta acestui print, din contra, nu bea nici măcar ceai, bea doar apă si lapte. Iar sotul ei bea vodcă si vin, lapte nu bea. Dar si nevastă-sa, la drept vorbind, tot bea vodcă, însă pe-ascuns. Dar sotul ei era un nesimtit si nu se ascundea. "Nu beau lapte, dar vodcă beau!", zicea el întotdeauna. Iar nevastă-sa scotea încetisor de sub sort sticluta si gîl-gîl-gîl, deci, bea. Bărbatu-său, printul, zice: "Dă-mi si mie". Iar nevastă-sa, printesa, zice: "Nu, nici mie nu-mi ajunge. Hiu!" - "Ei, tu, - zice printul, - ledyo!" Si, cu aceste cuvinte, hopa cu nevasta de podea! Nevasta si-a stîlcit toată mecla, stă întinsă pe podea si plînge. Iar printul s-a înfăsurat în manta si s-a dus în turnul său, unde avea o cuscă. El, să vezi, crestea acolo găini. Iată că a ajuns printul în turn, iar găinile tipă, cer de mîncare. O găină chiar a început să zbiere. "Bă, - zice printul - , santoclior! Liniste, pînă nu ti-am dat peste dinti!" Găina nu întelege cuvintele si zbiară mai departe. înseamnă, deci, că găina face gălăgie în turn, printul, deci, înjură de mamă, nevastă-sa stă întinsă pe podea, într-un cuvînt - mare tămbălău. Iată ce povestire a născocit Andrei Andreevici. Si după povestirea asta deja poti să spui că Andrei Andreevici e un mare talent. Andrei Andreevici e un om foarte destept, foarte destept si foarte bun! "
în româneste de Mihai Vakulovski.
Ghiopardul Miercuri, Aprilie 17, 2002 4:13 PM
dixit:
Parintii mei mi-au povestit cum au hranit in timpul razboiului un evreu ascuns in canalizarea Bucucrestiului. Cand i-am intrebat de ce i-au dus macare, ca poate era criminal, mi-au raspuns ca nu conteaza, era om nu era caine. Din cate am auzit apoi, a scapat si a ajuns in America. Atunci de ce sa fim eu si copii mei facuti vinovati de holocaust? Vreau sa merg si eu in Parlament sa depun marturie in procesul intentat Romaniei de Guvernul Nastase.
Sursa: Ziua Miercuri, Aprilie 17, 2002 10:42 AM
dixit:
Senatorii din Comisia juridica au amanat, ieri, dezbaterea Ordonantei de Urgenta 31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob, care prevede, printre altele, pedepsirea cu inchisoare de la sase luni la cinci ani si interzicerea altor drepturi pentru persoanele care neaga public Holocaustul sau efectele acestuia. Discutiile asupra actului normativ vor avea loc in data de 8 mai, in prezenta reprezentantilor Ministerului Justitiei si al Culturii, ai Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, Uniunii Nationale a Romilor, ai Institutului pentru Cercetarea Totalitarismului din cadrul Academiei Romane si a istoricilor. Singurul senator care s-a opus amanarii a fost democratul Petre Roman, care a invocat caracterul de urgenta al ordonantei. El a explicat ca actul normativ "reprezinta forma de exprimare a unei vointe politice asumata de presedintele tarii si de Guvern, in contextul accelerarii procesului de integrare europeana si euro-atlantica". (Roxana ANDRONIC)
Din Ziua de azi Miercuri, Aprilie 17, 2002 10:37 AM
dixit:
Presedintele Partidului Popular Crestin-Democrat (PPCD) a prezentat, ieri, la Strasbourg, in cadrul intalnirii cu secretarul general al Consiliului Europei - Walter Schwimmer, o lista cu solicitari adresate Partidului Comunistilor, relateaza agentia FLUX. La intrevedere au luat parte si liderii celorlalte doua formatiuni parlamentare din Legislativul de la Chisinau - Victor Stepaniuc (Partidul Comunistilor) si Dumitru Braghis (Alianta Braghis). Prima dintre solicitarile opozitiei anticomuniste este "eliberarea lui Vlad Cubreacov sau identificarea autorilor rapirii si locului aflarii lui in prezent". Liderul opozitiei anticomuniste basarabene a declarat ca indeplinirea celor 12 revendicari de catre Puterea de la Chisinau pana pe 24 aprilie, data la care reprezentantii Republicii Moldova urmeaza sa fie audiati la Consilul Europei, ar demonstra atasamentul conducerii de la Chisinau fata de angajamentele internationale luate de Moldova referitoare la respectarea drepturilor omului. Rosca nu accepta nici un compromis Crestin-democratii au solicitat comunistilor "executarea deciziei CEDO privind inregistrarea Mitropoliei Basarabiei", "excluderea obligativitatii studierii limbii si literaturii ruse in scolile neruse din Republica Moldova", "demisia presedintelui Moldovei, Vladimir Voronin, din functia de presedinte al Partidului Comunistilor", "stabilirea datei alegerilor parlamentare anticipate", sau "punerea in practica a independentei puterii judecatoresti si incetarea imixtiunilor in activitatea instantelor de judecata". PPCD a mai cerut si inlaturarea cenzurii impuse mass-media de stat, "revenirea la structura administrativ-teritoriala adoptata in 1998, in conformitate cu Carta Europeana a Autonomiei Locale", "incetarea tuturor persecutiilor si intimidarilor impotriva participantilor la protestele pasnice declansate la 9 ianuarie 2002, clasarea tuturor dosarelor administrative si penale deschise pe marginea acestor actiuni". De asemenea, PPCD considera ca este necesara "anuntarea unui moratoriu asupra revizuirii Constitutiei pe durata mandatului actualului Parlament", precizeaza comunicatul de presa al PPCD. George COMAN
drepturile omului Miercuri, Aprilie 17, 2002 10:30 AM
dixit:
MOSCOVA, 17 apr (MEDIAFAX) - Un proiect de rezoluţie prezentat de deputatul Viktor Alksnis, prin care i se solicită preşedintelui Vladimir Putin interzicerea Bisericii Catolice în Rusia, va fi examinat miercuri, în Duma de Stat a Rusiei (Camera inferioară a Parlamentului), a anunţat, marţi, o sursă parlamentară rusă, citată de AFP. Alksnis, deputat în grupul parlamentar Regiunile Rusiei (de centru, pro-Kremlin), reproşează Vaticanului crearea în Rusia a patru dioceze. "În documentele Bisericii Catolice, teritoriul ţării noastre este denumit Ťprovincie ecleziasticăť ce este condusă de un mitropolit", afirmă acesta în textul propus. În afara acuzaţiilor generale, potrivit cărora Biserica Catolică priveşte Rusia ca fiind un "deşert spiritual" şi încearcă să îşi "impună voinţa în faţa naţiei", Alksnis informează şi despre faptul că pe un site internet catolic, insulele Kurile şi o parte a Sahalinului sînt numite "prefectura Karafuto". Deputatul deduce de aici că activităţile catolicilor "reprezintă o ameninţare la adresa integrităţii Federaţiei Ruse" şi solicită preşedintelui Putin să ordone Ministerului Justiţiei să ia măsurile necesare pentru a interzice activitatea diocezelor catolice din Rusia. Şeful catolicilor ruşi, arhiepiscopul Tadeusz Kondrusiewicz, a adresat, luni, o scrisoare preşedintelui Dumei, Ghennadi Selezniov, în care precizează că pagina de internet menţionată de Alksnis este o iniţiativă particulară aparţinînd unei anume Voksanova, în timp ce pe site-ul oficial al Bisericii Catolice din Rusia, www.catholic.ru, "nu figurează nici o menţiune a aşa-zisei Ťprefecturi Karafutoť, care nu există în realitate". Proiectul de rezoluţie propus de Alksnis nu a fost, totuşi, retras de pe ordinea de zi. Duma de Stat a Rusiei va analiza, vineri, un alt proiect de rezoluţie care preconizează interzicerea Partidului Comunist. Cauta in stiri Diverse Cautare avansata Meteo Main story Download fluxuri Mass Media Jobs Mediafax
Strong R. Marti, Aprilie 16, 2002 10:25 PM
dixit:
Ionick uite ce zic astia de la

http://story.news.yahoo.com/news?tmpl=story&u=/nm/20020416/wl_nm/dutch_politics_dc

[...] Some 110 lightly armed Dutch troops from the multinational U.N. force were assigned to protect An official report last week into the Dutch role in the fall of Srebrenica slammed both army top brass and politicians for unwittingly collaborating with ethnic cleansing when Bosnian Serb forces overran the supposedly protected enclave. Muslim residents and refugees in what had been designated a "safe area." In the event, the Bosnian Serbs entered without firing a shot and the troops helped them organize the exodus of thousands of refugees: women and children to Muslim territory but the men to their deaths, mostly by shooting in fields and barns. [...]
Ionick Marti, Aprilie 16, 2002 7:38 PM
dixit:
Pentru cei cu care sunt "in vorbe" deja, regret, nu mai pot reveni azi. Zi buna, noapte buna.
Ionick Marti, Aprilie 16, 2002 7:33 PM
dixit:
Bula lumii, sloboda.

Categoria "Politica Sukoiului - participa, dar nu se baga" -
aschiuta (citat aproape exact): "intre timp eu mai chibitzez de pe margine cum ii dati matale, cu boier Danny si Calare, la gioale lui Socrate :-)"

Categoria "Sense And Sensibility" -
Io: "Vezi c-am scris "trebue", mai jos aici. Hai, fa o tragedie din asta si insulta-ma în fel si chip."

Categoria "Eu nu, dar pot" -
nicu: "Eu nu am citit scrisoarea aia a lui Portocala,dar pot sa observ din ce posteza altii, pro si contra, ca Portocala asta la fel ca si altii folosesc aceiasi tactica de a directa atentia marei gloate in trecutul indepartat in timp ce in prezent alti se umple de bani ."


Ionick Marti, Aprilie 16, 2002 7:25 PM
dixit:
SR, multumesc de informatie. Nu stiam de partea cu colaborarea; am vazut un documentar despre Srebrenica, dar n-a fost vorba de asa ceva, asa ca mai astept sa vad si alte surse. Acolo (in documentar) puteai vedea doar cum olandezii au facut efectiv pe ei cand au fost somati sa-i predea pe cei refugiati pe terenul bazei si cum beau, dansau, se veseleau la vestea ca urmau sa fie inlocuiti cu alte trupe ONU.
Ionick Marti, Aprilie 16, 2002 7:21 PM
dixit:
Marius, ai dreptate, situatia a fost mult mai complexa decat imi permit eu sa expediez in trei randuri. Raman la parerea ca Antonescu nu a fost patriotul fara pata si repros descris de zbieratorii de profesie de azi. A avut bune si rele, si-a asumat responsabilitatea, dar a gresit mult. Oricum, sa fie considerat simbolul antisemitismului romanesc e o tampenie, la fel ca si sa i se spuna Reintregitorul (ca intr-un articol de pe CRL in care regii Romaniei au fost complet ignorati).
Strong R. Marti, Aprilie 16, 2002 4:56 PM
dixit:
Ionick, tocmai citesc pe monitor ca premierul olandez a demisionat azi din cauza informatiilor privitoare la pasivitatea tripelor olandeze de mentinere a pacii care au asistat la masacrul de la Srebrenica. Pasivitate e un fel de a spune: cica olandezii au fost cei au ajutat la despartirea barbatilor de femei !!!
Strong R. Marti, Aprilie 16, 2002 4:39 PM
dixit:
Se pare ca e versiunea impusa oficial se clatina sub povara unei vesti de ultima ora (din Adevarul). "In seara fatala, Cristian Panait il astepta la el pe un procuror militar, viitorul sau nas Pentru ca tabloul sa fie complet, mai trebuie mentionata o informatie de ultima ora, provenita din surse judiciare: in seara nefericitului "episod suicidar", Cristian Panait a dat telefon unui foarte bun prieten, procuror militar, chemandu-l sa vina la el. Curios e ca Panait nu si-a mai asteptat prietenul si s-a aruncat peste balcon. Cel care fusese chemat prin telefon - si care urma sa-i fie nas - n-a mai apucat sa afle ce voia sa-i spuna Cristian. Cand a ajuns la destinatie, trupul procurorului zacea deja pe caldaram."
Secera & Ciobanu Marti, Aprilie 16, 2002 5:14 AM
dixit:
O dau si pi dijaba ... numa s-o ia dracu careva!
Tablagiul Marti, Aprilie 16, 2002 1:41 AM
dixit:
Dom' Ghiopardul va stau la dispozitie, la alegere, cu : - statuia lu' Dudu Georgescu cu gheata de aur si minge veritabila - statuia lu' Ferdinand din care s-a fãcut stalin din care s-a facut lenin din care s-a ales tot granit rosu de Suedia pâna la urma - statuia comandorului , da stati dumneavoastra mai aproape ca mie m-e frica A la votre :-)
Ghiopardul Marti, Aprilie 16, 2002 12:18 AM
dixit:
Pe mine ma plictisesc discutiile despre statuile lui Antonescu.
Marius Marti, Aprilie 16, 2002 12:13 AM
dixit:
Dl. Ionick

Am o observatie a propos de oprirea la Nistru. Dupa cum spune chiar Antonescu la proces, aceasta ar fi fost o solutie cel mult teoretica, la indemina lui Maniu (care s-a ferit de responsabilitate in acea perioada), dar nu una practica. In realitate, cind ai declarat razboi il duci pina la sfirsit cu intentia infringerii adversarului. Dupa ce l-ai infrint stai la masa si trasezi noile frontiere, iti retragi armatele in spatele lor, etc. Antonescu si daca voia nu putea sa se opreasca la Nistru, fiindca germanii ar fi aplicat rapid planul Salassi (Ungaria 1944), ocupind Romania (care o umplusera deja de trupe) si instalindu-l la putere (probabil) pe Horia Sima.

In plus, Romania nu-si putea permite sa intoarca spatele Germaniei dupa atingerea Nistrului in 1941. Sa ne gindim ca fara nemti, trupele romane n-ar fi atins niciodata Nistrul. Nu degeaba s-au retras fara sa traga un foc in 1940, dupa ultimatul sovietic. E drept, Antonescu a crescut considerabil capacitatea de lupta a armatei in cele citeva luni in care s-a aflat la conducere (am vazut secvente dintr-un un film documentar romanesc produs in primavara lui 1941, cu ceva iz de propaganda, despre antrenarea armatei), dar nu era suficient in fata numarului ostasilor rosii, chiar cu inzestrarea lor militara jalnica de la inceputul razboiului.

Cred ca gresala cea mai mare a lui Antonescu provine din respectarea pina in pinzele albe al cuvintului sau personal dat lui Hitler, adica cinstea impinsa la absurd. In fata intereselor nationale, orgoliul personal ar fi trebuit sa cedeze. Se pare insa ca cei doi (Antonescu si Hitler) dezvoltasera o relatie speciala si aveau o incredere nelimitata unul in celalalt.


Ionick Luni, Aprilie 15, 2002 10:07 PM
dixit:
Miti, maresalul nu e revendicat azi pentru ce a facut bun. Uita-te cine il idolatrizeaza in primul rand: jigodii tip Vadim. Crezi ca nu mai poate Vadim de admiratie pentru ca Antonescu nu i-a curatat pe evreii din Regat ? Nu, e alta sha si alta iapa: mâna forte, dom'le, aia ne traba noua, de-aia e el eroul nost.
Chiar nu mai am timp pe azi, reiau maine.
Miti Luni, Aprilie 15, 2002 10:02 PM
dixit:
Maresalul s'a purtat ezitant, contradictoriu, in chestiunea evreiasca. Pe de alta parte, e clar ca au avut loc crime. Evrei, in mare parte cei din Basarabia, si-au gasit moarte prin lagare din cauza violentelor sau conditiilor inumane de trai. Inainte de asta Români din Basarabia au suferit si ei prigoana unor Evrei, cand trupele sovietice au navalit, dupa ultimat. Suferinta a fost peste tot. Toti trebuie sa ne asumam istoria, sa recunoastem ce a fost rau.
Miti Luni, Aprilie 15, 2002 9:36 PM
dixit:
Ionick, e relativ simplu de despartit azi apele dar atunci, cand o lume intreaga era zguduita din temelii, altele erau perspectivele. Transilvania. Stii, e interesant, Goma spunea printr-un articol ca Antonescu a fost idolatrizat de Romanii basarabeni si privit daca nu cu resentiment atunci cel putin cu indiferenta rece de Romanii transilvaneni: reusise sa re-aduca Basarabia dar nu si Transilvania. Tot Goma povesteste cum nu uita secventa cand copil fiind trupele romanesti sau re-intors si cat de frumos i s'a parut tricolorul care flutura, tricolor pentru care tatal sau fusese arestat si deportat in adancul Rusiei. In afara de nuantele emotionale ale unora sau altora, ramane faptul ca a avut curajul sa-si asume responsabilitatea conducerii tzarii in vremuri iesite din matca. A reusit sa rezolve problema refugiatilor din teritoriile cedate-ceea ce nu-i putin lucru! Acestia au beneficiat de ajutoare substantiale din partea statului, prin buna gospodarire si grija maresalului si a echipei sale. Chiar bunicii mei au fost refugiati si cu emotie am dat peste peticul de hartie, contractul de cumparare al locului de casa din Bucurestii Noi, contract in care figurau numerele de identificare de pe certificatele de refugiati! O fabrica (Larometul) si-un cartier intreg au fost stramutate in ce mai ramasese din Ro. E greu de evaluat obiectiv, pe istorici nu i-a prea interesat, arhivele nu sunt inca total disponibile cercetatorilor, politicul se amesteca...
Ionick Luni, Aprilie 15, 2002 9:11 PM
dixit:
Lipsa de informare a ambasadorului american e la fel de condamnabila ca si lipsa noastra de abilitate in a ne promova adevarul istoric. Cat priveste Antonescu, nu cred ca merita statui. NU a fost un campion al interesului national, altfel s-ar fi oprit pe Nistru.
Ionick Luni, Aprilie 15, 2002 8:39 PM
dixit:
Una din diferente, Porumbele, e in cuvintele astea : “It’s time to kill Americans in their heartland.” (http://www.msnbc.com/news/738848.asp) Orice razboi e o porcarie, dar nu exista justificare - chiar Profetul spune :) - pentru ca civilii sa fie in mod deliberat tinta. Daca ar fi fost, fii tu sigur ca nu ramanea piatra peste piatra in Belgrad. Ori in termeni de eficienta ucigasa, "crestinii" sarbi au fost fruntasi pe ramura. Mai stii cum a fost la Srebrenica ? Au evacuat femeile, copiii si batrinii, iar barbatii au fost impuscati sub ochii injectati de bere ai olandezilor. In 3 zile au fost omorati de vreo 3 ori mai multi civili decat in 3 luni de bombardamente, 4 ani mai tarziu.
Despre alte diferente - maine, ca avem tot timpul.
Secera & Ciocanu Luni, Aprilie 15, 2002 3:23 PM
dixit:
Vind cetatenie moldovieneasca pe un sfert de kil de capsuni spaniole bine rumenite.
Vag raspunsul, cum era si de-asteptat Luni, Aprilie 15, 2002 2:45 PM
dixit:
Si eu sunt , in linii generale, de acord cu ideile enuntate in articolul domnului Portocala " de-acord în termeni vagi"
Si gaurita si fata-mare iara nu merge. poate vrei sa spui: "-Stai sa vad care câstiga, sa ma pun cu învingatorul".
La astia le zicea oportunisti...
Treaba ta, Miti, tot cameleon ai ramas. Sa-tzi fie de bine. De-obicei escrocii o duc bine si cu putzin efort. Te-ai orientat just.
Carti interzise Luni, Aprilie 15, 2002 6:53 AM
dixit:
http://digital.library.upenn.edu/books/banned-books.html
Miti Luni, Aprilie 15, 2002 5:47 AM
dixit:
Domnu Caci,
Si eu sunt , in linii generale, de acord cu ideile enuntate in articolul domnului Portocala. Cu ceva deosebiri la nuante. Nu cred, de exemplu, ca impunerea interpretarii istorice in situatia de fata ar avea vreo legatura cu politica SUA la scara mare. Pe urma, in opinia mea, reprezentantii oficiali ai Românilor sunt mult mai raspunzatori de situatia anormala creata prin amestecul istoriei cu politica. Ei in primul rand ar fi trebuit sa fie convingatori explicand partenerilor ca istoria e complexa si nu e nimanui de folos daca o schematizam dupa norme din afara domeniului academic. Plus ca daca a fost la un moment dat o tendinta de mitizare a personajului tragic Antonescu, lucrul s'a datorat tocmai ex-comunistilor care au urmat tehnica lui Ceausescu de a se legitima printr-un cult artificial pentru ca nomenklaturistii nu au avut niciodata o intemeiere culturala autentica. Mai pe scurt: statuile ridicate in anii '90 de catre tovarasii de lupta si idei ai lui Nastase au fost date acum jos de pe soclu tot de ei. Antonescu nu le mai foloseste, acum incearca alte legitimari. De unde se vede si cat de autentic e nationalismul practicat de fesenei, pedeserei sau ce-or mai fie ei. Plus solozosii de la Romania Mare.
Miti Luni, Aprilie 15, 2002 5:26 AM
dixit:
La pucelle, multumim de informatii.
Miti Luni, Aprilie 15, 2002 5:25 AM
dixit:
Domnu' Saint-Just (Louis de),
CTPul iar a alunecat pe subiect ca pe-o coaja de banana. Ma intreb de ce din tot ce s'a spus despre Borges l'a atacat in halul asta tocmai dezvaluirea Epifaniei. Comupnerea, ce-i drept, mai are si cateva ochiuri de expresivitate, necompromise total de tu$a groasa. Are si scifi 'als ob' sau mai prost.Are si inginerii filosofice ( daca a iubi e mai nobil si mai ontologic, ibovnica (aceeasi radacina) e si ea o concubina mai ontologica). In fine, Borges e un Casanova in oglinda--asta da post-modernism.

A fost interesant de citit.
Miti Luni, Aprilie 15, 2002 5:10 AM
dixit:
Porumbelule pacifist,
Vad si codrul: agresiunea e greu justificabila dar parca cea limitata de reguli da speranta depasirii ei odata si-odata. Pe urma exista diferenta intre agresiunea provocata, reactia de aparare si agresiunea provocatoare.
Caci Moldova nu este a noastra... Luni, Aprilie 15, 2002 4:12 AM
dixit:
Miti, ne-om hârâi noi, dar asta, a D-lui Portocala, este de nota 10. Acum ar fi buna una lui Putin, sa-l întrebe ce mai stie de gloriosul Comandir al Armatei a 14-a tov LEBED, magaru ala oportunist.
Dar unde-i tov MV, sa-l ia în derâdere pe D-l Portocala? Sa ne explice dece suntem ugandezi, daca ne opunem ORICAREI hegemonii, egal din ce parte a Lumii.
"Noi nu ne vindem Tzara" a luat o alta dimnensiune acum, nu cea caraghioasa, iliesciana.
Asa, si-acuma va rog si eu: Support Freedom, suport Mr. Portocala.
Shalom ;-)
Legea omertei Luni, Aprilie 15, 2002 3:54 AM
dixit:
12 April 2002 - for immediate release ROMANIA ADOPTS SECRECY LAW UNDER NATO PRESSURE ARTICLE 19 today published an analysis1 of the Romanian Law for the Protection of Classified Information. The Romanian Senate voted to adopt the Law on 8 April, 2002, without considering amendments proposed by two parliamentary committees and in spite of serious criticism by civil society of the scope and content of the law.

ARTICLE 19 has identified some serious deficiencies in the law and is extremely disappointed that the law was rushed through Parliament in a manner which undermines normal democratic procedures. Pressure to satisfy NATO's accession requirements2 has resulted in a law which undermines the right to know and fails to meet international standards on freedom of expression.

The right to access information held by public authorities is a recognised fundamental human right. ARTICLE 19 welcomed the adoption of the Romanian Law on Free Access to Information of Public Interest in October last year, but this law is now being seriously undermined. The Law on Classified information does not recognise the law on access and fails to state that in case of inconsistency the law on access should take precedence.

A further concern is the inclusion in the law of an obligation of professional secrecy. The law requires all bodies to protect professional secrets but fails to provide a clear definition of what a professional secret is. The lack of a clear definition means that these provisions are open to abuse and are likely to inhibit journalists from disclosing information of public interest.

The definition of a State secret also fails to meet international standards. Article 15(b) of the Law defines classified information simply as information "which is not addressed to the public". The list of categories of 'secret' information provided in the law is non-exclusive and the categories themselves are overly broad. Furthermore, there is no harm test and no public interest override. According to international law, secrecy is legitimate only if disclosure would cause substantial harm to a legitimate aim listed in the law and even then the harm to the aim must be greater than the public interest in having the information. Toby Mendel, Head of the Law Programme says, "Romania has missed an opportunity to adopt a considered law which would protect legitimate national security interests without undermining existing legislation which guarantees the public's right to know. NATO cannot demand greater secrecy from applicant countries than from established members."
ENDS
Notes for Editors
1. The full analysis can be found on ARTICLE 19's website at http://www.article19.org/docimages/1285.doc
La pucelle Luni, Aprilie 15, 2002 2:35 AM
dixit:
Spam yahooistic! Tovarasii capitalisti de la celebra companie de sorginte swiftiana v-au pus-o by default! Dupa ce va logati la ei mergeti la

http://subscribe.yahoo.com/showaccount

si deselectati butoanili. Ca altfel, cica,

"A Note To Our Users:
This new page will give you more specific control over how Yahoo! markets to you. The new categories below give you more control over what types of messages we send you and how we send them. You can change these at any time by visiting this page (it's linked from your Account Information page). Please note that your Yahoo! Delivers setting has not been changed. The newly created categories are for Yahoo! products and services only. If you have not yet received an email regarding your marketing preferences, please be assured that changes will not occur before June 15th, 60 days after email notices have been sent to all affected users. For more information, please visit our help pages."


La pucelle Luni, Aprilie 15, 2002 1:22 AM
dixit:

Caci Moldova nu e a voastra... Luni, Aprilie 15, 2002 1:17 AM
dixit:
Ultimul mohican român:
basarabia
Miti Duminica, Aprilie 14, 2002 8:54 PM
dixit:
Nou pe ciberplai: dezbateri asupra istoriei recente. Va supun atentiei scrisoarea deschisa adresata ambasadorului SUA la bucuresti, dl. Michael Guest, de ziaristul Radu Portocala care locuieste la Paris. Scrisoarea e in fisier pdf si o gasiti la rubrica Dezbateri a meniului care fierbe.
Un Saint -Just de'al nostru, din popor Duminica, Aprilie 14, 2002 7:13 PM
dixit:
Nenumarate sunt cuvintele lipite pe numele lui Borges in deceniile care au trecut de cand Roger Caillois a infatisat intelighentiei franceze un batran sfielnic si ciudat, pe cale sa orbeasca. Ernesto Sabato a proiectat asupra compatriotului sau un jet de adjective: arbitrar, genial, duios, meticulos, debil, urias, triumfator, temerar, copilaros, nemuritor...si, inainte de toate, Mare Poet. Ramon Gomez de la Serna si-l aminteste ”innegurat, docil, indepartat, lasand doar din cand in cand cate o poezie, ca o pasare exotica si eleganta”. Marin Preda al nostru il numeste “acest bizar scriitor idealist reactionar”. Ceea ce nu-i impiedica pe multi sa-l considere pe argentinian “maestrul naratiunii fantastice”. In ultimile zile ale anului trecut insa, cineva a rostit despre Jorge Luis Borges o vorba care face sa se zbarceasca si sa tremure epitetele exegetilor ca un maldar de frunze in foc: “Saracutul...”. Potrivit unei stiri din revista “Loft”, care apare la Miami, asa l-a pomenit cu duiosie servitoarea lui, Epifania Uveda de Robledo, care face, la 15 ani dupa moartea stapanului, dezvaluiri care va sa zica de senzatie. Epifania afirma despre Borges ca a fost indragostit naprasnic si platonic la 17 ani de o anume Estela Canto si ca nu a avut, in toata lunga viata, relatii sexuale cu vreo femeie. A murit virgin, spune Fanny Robledo, si adauga aproape matern “Pobrecito...”

Orice mare creator isi are soferul, servitoarea, doctorul, sotia, concubina, confratele care sa faca “dezvaluiri” dupa moartea lui sau, uneori, chiar in timpul vietii. Nu stiu daca a apucat sa i-o spuna lui Borges, dar dragutul si indepartatul sau tanar din “Abbadon Exterminatorul Sabato ii scria trist:” Ti-ai pierdut increderea in tine pentru ca nu stiu cine ti-a spus nu stiu ce. Dar acest prieten sau cunoscut (cat de inselator este cuvantul acesta!) e prea aproape de tine pentru a te putea judeca , simtindu-se inclinat sa creada ca, daca mananci precum o face el, iti este egal. Sau desconsiderandu-te, cum se pare ca o face, intr-un fel se crede superior. Este o purtare usor de inteles: daca cineva sta la masa cu o persoana care a escaladat Himalaia, observand cu superficialitate modul in care tine cutitul, e tentat sa i se considere egal sau superior, uitand (sau incercand sa uite) ca ceea ce conteaza in aceasta judecata este Himalaia, un cutitul.”

Un mediocru poate sa simta ca exista pentru cateva clipe incercand sa stropeasca genunchii unui geniu cu noroiul mintii lui. Servitoarea lui Borges un e cu siguranta un Salieri, e mai degraba o reprezentanta a sfintei simplicitati, care n-a citit sau n-a priceput o iota din Borges in cei 40 de ani cat l-a slujit, dar ce cutremurare de placere trebuie sa fi procurat ea mediocrilor acestei lumi. Toti cei striviti pana acum de geometria supraumana, de monocristalul decupat cu laserul, de vasta noblete a textului borgesian atins de raceala perfectiunii, vor fi izbucnit cu ziarul in mana: “ Ai vazut, domnule, Borges asta nu regula!”. In fine, o explicatie pentru aparitia geniului: la fel de buna ca sifilisul, betia, nebunia, schizofrenia din nastere. Geniul devine astfel un accident biologic, un mutant. Cutare povestire a lui Borges nu mai e produsul extraordinarei sale forte imaginative, ci al frustrarilor resimtite din pricina absentei sexului. Nu mai e un rezultat al spiritului, care poate umilii.

Normalitatea mediocrului se simte astfel pusa in valoare. El, care are 5-6 amante si publica in 5-6 reviste texte care ridica o singura intrebare celui care le citeste- de ce un s-a dus autorul sa reguleze in loc sa scrie?-ar putea acum sa recomande cu un vag suras dispretuitor o metoda noua de lectura a textelor borgesiene: nu mai citesti singur si in tacere, pui o femeie sa ti le citeasca cu voce tare, asezata pe coate si genunchi, in vreme ce tu o posezi viguros in pozitia aceasta a animalului shakespearean cu doua spinari.. Gemetele respectivei, inserate in fraza borgesiana, vor furniza textului ceea ce ii lipseste...Din pacate insa pentru mediocri, o asemenea batjocura un poate fi imaginata de un mediocru.

Dincolo de aceasta treapta joasa de ecou al cuvantului servitoarei Fanny, care ar putea fi, borgesian vorbind, si o neadevarata minciuna, el reverbereaza puternic in opera rigurosului fantast. Fraza care declanseaza scenariul metafizic al splendidei Tlön, Uqbar, Orbis Tertius, datorata de Borges conjunctiei dintre o oglinda si o enciclopedie, este: ”Oglinzile si paternitatea sunt abominabile pentru ca multiplica fiintele omenesti”. In Ruinurile circulare, un om creeaza un altul visandu-l “in integritatea lui minutioasa”, de la unghiile picioarelor pana la ultimul fir de par din cap, trecand prin inima visata “vie calda, tainica, de marimea unui pumn si de culoare rosiatica in penumbra unei siluete umane fara chip si sex”. Fiul nascut din mintea tatalui ii trezeste acestuia sentimentele paterne abia acum justificate: ” Pe oricare tata il preocupa copiii pe care i-a procreat (pe cei ce i-a ingaduit) dintr-o simpla confuzie sau fericire; era natural ca magul sa se teama pemtru viitorul acelui fiu, gandit bucata cu bucata si trasatura cu trasatura, intr-o mie si una de nopti secrete.”

Doua sunt intrebarile pe care mi le naste in minte conjunctia dintre servitoare si Borges. Cum ar arata societatea omeneasca daca conceperea unui copil nu ar fi propulsata de placerea fizica, ci, dimpotriva, actul ar necesita un efort psihic urias, insotit de durere, atat pentru femeie, cat si pentru barbat? In ce masura un om care n-a procreat biologic poate avea fii si fiice?

Arhitectul-sef al acestei lumi (sau, ma rog, inginerul-sef, in nici un caz filosoful sef, caci daca Dumnezeu ar fi fost asa ceva la baza, universul ar fi ramas in stare de proiect speculativ) a prevazut bulionul uman cu un mecanism de multiplicare pe care il poate utiliza si o pereche de oligofreni. De mii de ani, sexualitatea umana face obiectul unei colosale mistificari, fiind inclusa in ceea ce se cheama iubire. Folosesc acest termen si nu dragoste, intrucat se poate spune a face dragoste, dar nu si a face iubire-iubirea e protejata fata de sex. Dragostea suporta verbul a face, iubirii i se poate alatura doar a fi sau a nu fi, sub semnul ontologicului pur. Ma intreb cate fiinte omenesti realizeaza ce umilinta imensa insemna sexul. Spune-i cuiva ca e manipulat, ca e doasr o papusa trasa de sfori si o sa sara in sus de furie. In schimb, faptul ca are infipte in structura intima , inca inainte de a se naste, niste subrutine imposibil de controlat, care se declanseaza automat-libido, erectie, orgasm-nu-l deranjeaza, dimpotriva, il incanta. Cineva vrea sa te iinmultesti, te-a programat pentru asta, intr-un scop care iti va ramane vesnic necunoscut. Esti ca un animal dresat care isi face numarul fara sa inteleaga nimic si isi primeste bucatica de zahar. Dar omul e mai mult decat un animal, prin urmare un se multumeste sa-si rontatie placerea in tacere. El inalta ode imperechierii, o proslaveste, o poetizeaza, o dramatizeaza. De ce face asta cu aparatul reproducator, cu organele genitale si nu cu celelate organe, e de neinteles formal logic vorbind: lipsesc poemele inchinate trairilor pe care le da invecinatul aparat urinar, elegiile hepatice, teatrul pulmonar.

E uimitor cum oameni inteligenti nu realizeaza ceea ce Borges formula in una din tra(vestitele) sale note de subsol: “ Toti oamenii in vertiginosul moment al orgasmului, sunt acelasi om” (Tlön, Uqbar, Orbis Tertius). Drumul spre orgasm insemna tocmai suprimarea spiritului si eliberarea instinctului primar. Tot ceea ce reprezinti in planul fiintarii, cultura, morala, sensibilitate, inteligenta, se sterge si un ramane decat privirea goala a placerii, egala cu cea a unui borfas ucigas, cretin, lichea, gorila. Priviti fata unei fiinte umane in orgasm: nu seamana cu cele ale pamantenilor “locuiti” de extraterestrii invadatori din filmele SF proaste? Nu vreau sa spun prin toate aceastea ca un exista iubire, Numai ca ea un e posibila decat dincolos si dincoace de sex. Casanova a ajuns in amurgul vietii, dupa o traversare grea, dincolode sex. Borges a ramas toata viata, potrivit servitoarei sale, dincoace de sex. Iata doi barbati care au in comun altceva decat orgasmul atotstapanitor.
Cristian Tudor Popescu
Adevarul literar si artistic din 8 ianuarie 2002
Secera si Ciocanu Duminica, Aprilie 14, 2002 5:33 PM
dixit:
ON SALE ... "Cetatenie Romana" ... second hand ... putin uzata si foarte patriotica
OK, numa juma de ladita de capsuni spaniole sau juma de kil de biscuiti varsati!
Scrisoare deschisa catre societatea de maine Duminica, Aprilie 14, 2002 4:29 PM
dixit:
Romania este pe cale de a adopta noi prieteni/aliati/stapini. Vechii sateliti ai URSS au navalit pe posturile de tari vasale scoase la concurs de Statele Unite. Fugim de Rusia... care ne asteapta la sosire alaturi de neo-fratele american. Concurenta mare, conditii severe de angajare, nici o umilinta nu asigura victoria. Aliatii s-au re-imbratisat peste capetele nostre.Ne impun scuze pentru ca bunicii nostri au luptat impotriva bunicilor lor.Echipa KGB ramasa la cirma Romaniei vireaza viguros barca spre marea prietena de la apus.Ordinele Moscovei vor veni de acum prin Washington.. Trebuie rasturnate statuile neconvenabile si rescrise cartile de istorie. Ministerul adevarului mijeste. Trebuie reactualizate sentintele anti-fasciste ale tribunalelor staliniste. Nici vorba de un “proces al comunismului” –dimpotriva, vechii reeducatori re-educati au mandat sa ne conduca acolo unde trebuie. Nici vorba de legitimitatea eliberarii Basarabiei, a recuperarii tezaurului. Trebuie sa rupem testamentele generatiilor trecute si sa dam altora cecuri in alb, polite utilizabile impotriva generatiilor viitoare. La treaba ! Fara mofturi. In dispozitiv, fuga mars, adunarea ! Cit mai repede. Sa nu ratam cumva intrarea in razboiul sfint alaturi de NATO. Pentru zdrobirea impotrivirii retrograde (“teroriste”) a tarilor sarace nealiniate! Pentru victoria finala a imperialismului bancar luminat. Cauze firesti pentru noi. Cum am putea sa nu participam la asa ceva? Micile probleme se vor aranja. Se vor da un pic in spate securistii ce au pindit Apusul (nu si cei ce ne-au zdrobit pe noi in lagar). Se vor adopta imediat legile redactate de Centrul Mondial al Oamenilor de Bine, trimise in plic secret parlamentarilor romani pentru Adoptare neo-democratica. Ca dovada ca nu vor mai fi obstacole in calea vreunui lobby-se vor debloca adoptiile de copii. Fara cricnire. Sa aratam americanilor ce ne-a invatat viata de lagar. Un potential de supunere inca slab explotat. Sa acceleram politica de eradicare a “vetustei” economii romanesti. Teren viran pentru colonizarea economica emancipatoare! Calm. Va fi loc si Pentru Tovarasii si Domnii locali. Numai sa nu miste in marele front al Binelui. Modelul neo-coloniei si-a aratat calitatile. Sint deci sperante.Noii stapini au metode superioare celor vechi. Turma ce se supune hipnotozata lucreaza mai bine/ieftin ca atunci cind e terorizata. Va fi deci bine. Se va forma un om si mai nou decit vechiul om nou. Un om nou de tot. Economia de cazino va permite tuturor romanilor sa scape de productie, de cimp, de sate de munca bruta, de sudoare. Ionii se vor ocupa de acum de organizare, de verificare, de administrare, de taxare, de speculare, de optimizare, de mediatizare, de promovare, de tehnologizare, de vinzare. Vor imagina. Vor daltui in virtualitate. Iar romanii non-performanti, captivii vechilor moravuri, putreziti in inertii si turpitudini - vor fi exterminati liberal. Selectia “naturala” , epurarea, se va face neiertator cu filtrul FMI si al Bancii mondiale.

Vom trece la noua Etapa fara ca in societatea romaneasca sa existe o dezbatere reala privind implicatiile si oportunitatea ei. Mafiile politice si clanurile intelectuale tac milc, nu ies din front. Nici un partid , nici o miscare semnificativa nu se declara anti-NATO ! Doar vadimii miriie confuz jucindu-si mai departe rolul de diversiune, de sperietoare pseudo-nationala. Cu totii in NATO, victime si calai, saraci si imbogatiti, visatori si brute. E cea mai sublima unanimitate din Europa. Solidaritatea leaga dusmanii de alta data, fascinati de trecerea tarii in grija altora. Capusele interne se deschid catre cele externe in speranta ca acestea vor prelungi viata victimei. Poate ca mafia locala simuleaza doar “deschiderea”, pentru a reveni apoi printr-o contra-lovitura magistrala, la o dictatura de Dimbovita. Dar poate ca se va cadea la pace intre capusele noastre si ale lor. Oricum nimeni nu se intreba daca noii stapini si noua iobagie nu ne pot infunda mai jos, scoate din istorie . Victima docila, populatia- nu conteaza. Dupa ce au votat Tovarasii si neo-Tovarasii si pseudo-antiTovarasii, romanii vor vota disciplinati angajarea la noii stapini. Vor vota orice pentru o tuica, o bucata de piine si ...o speranta. Asta, daca se face cineva ca ii intreaba. Evitind insa ca masa sa inteleaga ceva din fiziologia imperialismului contemporan. Tot nu a inteles ea nimic nici din experimentul comunist. De ce sa se intrebe Ion cum va ajunge Romania lui peste noapte din tara pacalita, o tara profitoare. Cum va lucra spray-ul finaciar de renastere economica. El va fi imbatat in lirica despre sinergia intereselor mondiale, despre forta de creatie a tehnologizarii. Nu va fi la curent cu problematica mondializarii sau a alienarii- evitate scrupulos de politicienii si intelectualii de serviciu. De ce sa simta Ion ca i se va taia dreptul de a construi ceva ce deranjeaza vre-un monopol la zece mii de kilometri. Sa consume mai mult ce fac altii mai bine si totul se va regla de la sine. Va trebui sa se dezbare si de admiratia absurda pentru Decebal ,Basarab sau Stefan, inoculata de vechile manuale, innamolite in nationalism. Sa inteleaga ca domnii ce s-au dus in genuchi catre Poarta au fost pe nedrept alungati din manuale, pe nedrept condamnati. Tocmai ei- ctitori de stabilitate regionala care- platind tribut- au obtinut pace, au evitat confruntari, au creat partenariate, au proto-mondializat. Romanilor de azi nu le mai trebuie autonomie sau specificitate. Ei fac coada pentru a fi acceptati ieniceri numai sa scape din cancer. Nu mai stiu ce sa faca cu propria fiinta, devenita penbila, dizgratioasa, inutila, vinovata. Dupa ce i-a adus in colaps, mafia securicomunista ii livreaza aproape ca rebuturi. Exasperati de foame, de insuccese, de strimbatati. ei spera ca angajata slujnicuta, Romania o va duce mai bine decit daca s-ar zvircoli mai departe in "libertate". Poate ca asa si este. Greu de ales intre cancer si ciuma. Dar inainte de fi pus pe topogan, neamul avea dreptul sa gindeasca. Macar un pic. Sa puna fata in fata viziuni opinii si valori variate, contrare, complementare. Cu alibiul “oricum nu ne vor primi” - “analistii” de la Bucuresti fug de effort si raspundere. Nu se discuta mai de loc despre ce se poate cistiga si ce se poate pierde prin inrolarea in NATO in conditiile si contextul de azi. Despre ce trebuie evitat si ce trebuie aparat. E liniste mare, de mormint politic.

Tacerea aceasta buimacitoare, consensul asta inspaimintator- ar putea fi intrerupte cumva?

Ioan Rosca, 14 Aprilie 2002
Porumbelul Pacifist Duminica, Aprilie 14, 2002 1:56 PM
dixit:
Lucian Blaga dixit: Cei vechi intelegeau prin cuvantul eoni perioade istorice lungi, timpuri universale. Eon inseamna pentru noi o noua lume spirituala de lunga durata... Perioadele eonice se caracterizeaza printr-o crestere enorma a constiintei, ele sunt mai degajate de mediul cronospatial.

Parafrazand acelasi autor: Daca se va construi odata un sistem al tuturor adevarurilor posibile, ar trebui sa se puna accent pe relativitatea termenului.

Miti, dogmele democratiei sunt construite pe felii de realitate ca si expozeul tau. Nu vezi padurea de copaci? Sau de cand a inceput sa-i miroase romanului a NATO nu mai vrei sa o vezi?
La guerra de Sharon (3) Duminica, Aprilie 14, 2002 12:34 AM
dixit:
¿Qué porcentaje de la población de Israel apoya la política de Ariel Sharon? Las encuestas dicen que una mayoría significativa. Esto es, sin duda, el aspecto más grave, cara al futuro, de la crisis presente. Es comprensible, desde luego, que, enfurecida con la monstruosa oleada de atentados terroristas, la opinión pública israelí se haya dejado obnubilar por el extremismo ultranacionalista delirante de Ariel Sharon, creyéndole que mediante una acción armada fulminante, implacable, contra los palestinos, se pondría fin de raíz a la inseguridad y la incertidumbre en que Israel vive. Pero, a estas alturas ya es más que evidente que semejante estrategia es contraproducente, como tratar de apagar un incendio a baldazos de combustible. Si no hay una reacción crítica de parte de la opinión pública israelí, y, más bien, ante la continuación de los atentados, ella se enquista en el radicalismo sosteniendo con sus votos a los halcones fundamentalistas de su Gobierno (los hay todavía peores que Sharon), todo el Medio Oriente puede arder en un conflicto de incalculables consecuencias. Y, contrariamente a lo que suponen los designios catastrofistas de Sharon, de estallar este conflicto generalizado en la región, el pequeño Israel no tiene nada que ganar y sí mucho que perder.

El sábado 6 de abril, unos quince mil israelíes tuvieron la valentía y la decencia de manifestarse en Tel Aviv contra las operaciones de guerra del Tsahal, coreando 'No a la ocupación' y 'Sí a la paz'. Y el presidente del Parlamento de Israel, el laborista Abraham Burg, así como el ex ministro de Relaciones Exteriores y parlamentario laborista Shlomo Ben Ami, se han pronunciado en términos muy claros por el retiro inmediato de los territorios ocupados, y, por lo menos el primero de ellos, por el retiro del Partido Laborista de la coalición del Gobierno que preside Sharon. Hay que desear que estos no sean ejemplos aislados de lucidez y mesura, sino expresiones de una corriente de opinión en Israel que, sacudida por los acontecimientos de los últimos días, crezca hasta hacerse escuchar.

Porque éste es el camino de la sensatez, el único que puede conducir, más tarde o más temprano, a esa paz que los extremistas de ambos bandos han conseguido eclipsar, saboteando primero los acuerdos de Oslo, asesinando a Rabin, frustrando la negociación de Camp David en que Israel hizo las mayores concesiones que había hecho nunca, desencadenando una campaña de acciones terroristas y, por último, llevando al poder a un extremista dogmático como Sharon. La opinión internacional debe movilizarse con energía exigiendo la retirada del Tsahal de los territorios y ciudades palestinos invadidos y el inicio de negociaciones inmediatas sobre la base de la propuesta del príncipe heredero de Arabia Saudita que ofrece el reconocimiento de Israel por todos los países árabes a cambio del retiro israelí de todos los dominios ocupados en 1967.
La guerra de Sharon (2) Duminica, Aprilie 14, 2002 12:32 AM
dixit:
La arrogancia nubla la visión objetiva de la realidad y lleva a menudo a menospreciar al adversario. Eso debería saberlo, mejor que nadie, el general Sharon, ya que es judío, ciudadano de un pueblo que a lo largo de la historia ha mostrado una prodigiosa capacidad de supervivencia contra poderosísimos enemigos que hicieron lo posible y lo imposible por acabar con él, despojándolo de su fe y su cultura o exterminándolo físicamente. No lo consiguieron y, más bien, las persecuciones, los pogromos y el holocausto le dieron la fortaleza y voluntad de lucha sin las cuales no existiría ese país moderno y próspero que es Israel. La guerra que Sharon le ha declarado no va a poner de rodillas al pueblo palestino, y, más bien, va a aumentar su desesperación y su voluntad de resistir a ese adversario superior, con las armas a su alcance, las que sea, incluso las bombas humanas. Lo cual significa que, a menos de que Sharon, siguiendo la lógica demencial de su razonamiento, decida el puro y simple exterminio de todos los palestinos, algo que ni la opinión internacional ni la propia sociedad israelí tolerarían, la famosa 'estructura terrorista', en vez de desaparecer bajo el peso de los bombardeos y los tanques del Tsahal, va a extenderse hasta tener los mismos contornos que la sociedad palestina. Eso está empezando a ocurrir ya, como lo muestra el minucioso informe de Time de esta semana, en el que se revela que, a diferencia de hace unos meses, cuando la Yihad Islámica y Hamás debían buscar a sus kamikazes en los márgenes ultrarradicales y fundamentalistas, luego del advenimiento de Sharon y su política de mano dura, los terroristas palestinos proceden de los sectores medios y tradicionalmente moderados de la sociedad palestina.

Cerrando las puertas a toda negociación, decretando que toda solución pasa por las armas, negándose a reconocer como interlocutores válidos a las autoridades que los propios palestinos se han dado, el Gobierno de Sharon no sólo está propiciando un incremento sin precedentes del terrorismo que se encarniza salvajemente con la inerme población civil israelí. Además, ha conseguido devolverle una popularidad y un liderazgo que estaba perdiendo a pasos rápidos a su odiado Arafat, quien, desde el refugio donde lo tiene secuestrado y humillado el bloqueo israelí, ha pasado a ser un héroe poco menos que mítico para un pueblo palestino y un mundo árabe que, debido a su mediocre gestión manchada por corruptelas y a su zigzagueante política, lo tenían hasta hace poco como una figura opacada y en vías de extinción.

Sharon y los ultras que como él dan por hecho que, debido a la fuerza y eficacia del lobby israelí en Washington, Estados

Unidos será siempre un aliado incondicional, corren el riesgo de equivocarse. Para todo hay límites, incluso para la solidaridad con un aliado que se extralimita y, como ha ocurrido en este caso, se permite desoír, con desplantes insolentes, el urgente pedido de moderación del amigo más fiel, que, además, le proporciona la muy generosa ayuda anual de unos tres mil millones de dólares. En las actuales circunstancias, la política apocalíptica de Sharon ha creado un problema serio a la diplomacia norteamericana, empeñada en reclutar el apoyo de los gobiernos 'moderados' árabes en su campaña contra el terrorismo internacional. Este empeño se ha visto cortado en seco por los sucesos del Medio Oriente, y la invasión militar de Israel a las ciudades y campos palestinos ha traído como consecuencia inmediata un recrudecimiento veloz del sentimiento anti-estadounidense en todo el mundo árabe. Por eso son cada vez más numerosas las voces que en Estados Unidos piden al Gobierno una revisión de su política de apoyo indiscriminado e incondicional a Israel. Qué duda cabe que las iniciativas guerreristas de Sharon de estos últimos días las cargan de razón.
Sursa: www.elpais.es Duminica, Aprilie 14, 2002 12:30 AM
dixit:
Un articol al lui MARIO VARGAS LLOSA din El Pais. Ca frati de ginta cred ca nu e greu de priceput, chiar netradus.

La guerra de Sharon
------------------------------------------------
© Mario Vargas Llosa, 2002. © Derechos mundiales de prensa en todas las lenguas reservados a Diario El País, SL, 2002.
-------------------------------------------------
El primer ministro Sharon va a ganar su guerra, pero la va a perder Israel. La está perdiendo ya en prestigio y credibilidad internacional, al extremo de que no es exagerado decir que nunca, en toda su existencia, han sido tan unánimes y severas las críticas contra el Estado israelí como las desatadas a partir de la invasión por el Tsahal de las ciudades, aldeas y campos de refugiados palestinos, cuyos extremos de ferocidad han provocado una muy legítima consternación en el mundo entero, sin excluir la censura del amigo más generoso y leal de Israel: los Estados Unidos. Para muestra, basta este párrafo del severísimo editorial de The New York Times del 10 de abril, titulado, significativamente, `Sharon insulta a América´: 'Los cañones israelíes, sus toques de queda, sus barreras militares están atropellando las vidas, la subsistencia y la dignidad de las poblaciones civiles'. Leo este texto casi al mismo tiempo que Ernesto Sábato, el escritor latinoamericano que con más convicción y constancia defiende la causa de Israel desde hace medio siglo, pide, en Madrid, 'con la misma contundencia que cese la masacre contra el pueblo palestino'.

Ni el periódico neoyorquino, ni Sábato, ni el autor de este artículo, ni la inmensa mayoría de los millones de personas escandalizadas en los cinco continentes por la brutalidad de la invasión israelí y sus bombardeos a ciudades abiertas, demolición de hogares, secuestros, asesinatos, redadas masivas, destrucción de los servicios básicos y castigo inmisericorde y sistemático de la población civil palestina -incluyendo ancianos, niños y mujeres, como se ha visto en Yenín- tiene la menor simpatía por las acciones terroristas de la Yihad Islámica y de Hamás, que condenan como la intolerable manifestación de barbarie que son. Ni cuestionan el derecho y el deber de Israel de defenderse contra los kamikazes que hacen volar cafés, autobuses y comercios sacrificando decenas de inocentes. Pero un Estado democrático, como, pese a todo, lo ha sido Israel hasta ahora aun en los momentos más críticos de su historia, no combate el terror con un terror multiplicado sin lastimar su legitimidad y sus credenciales de país libre y civilizado. Y eso es lo que va a ocurrir, comprometiendo gravemente el futuro de Israel, si la presión de la comunidad internacional y un sobresalto democrático interno no ponen fin cuanto antes a la insensata política de Ariel Sharon.

Esta política es insensata, pero no incoherente ni ciega. Tiene la lógica de hierro de esas utopías que se vacunan a sí mismas contra cualquier crítica posible apartándose de la realidad mediante actos de fe y afirmaciones dogmáticas. La cortina de humo con que se justifica -que la operación militar no tiene otro objetivo que 'acabar con la infraestructura terrorista'- en verdad presupone esta idea: que Israel sólo conseguirá la paz y la seguridad infligiendo una derrota militar y un escarmiento tal a las poblaciones palestinas que éstas no tendrán otra alternativa que aceptar todas las condiciones que les imponga el Gobierno israelí, pues entenderán que ése será el precio de su supervivencia. Sharon cree contar, para materializar este objetivo estratégico, con la formidable superioridad militar de Israel, no sólo sobre las bandas pobremente armadas de la Autoridad Nacional Palestina, sino sobre las fuerzas bélicas de todos los países árabes colindantes, y con la seguridad de que Estados Unidos, por más que haga gestos reprobatorios y adopte ocasionales actitudes críticas, terminará siempre prestándole todo el apoyo logístico y diplomático que necesite, el único apoyo que cuenta en términos prácticos, aun cuando el resto de la comunidad de naciones y todos los organismos internacionales, empezando por la ONU y la Unión Europea, condenen su proceder.
Hai la NATO cu grabire Duminica, Aprilie 14, 2002 12:04 AM
dixit:

Sursa: BBC
NATO şi Rusia se pregătesc de un nou parteneriat
14.4.2002 9:35 Ora României
În luna mai urmează să aibă loc la Roma o conferinţă NATO - Rusia la care se va decide acordarea statutului de partener egal Rusiei. Potrivit declaraţiilor primului ministru al Italiei, Silvio Berlusconi, conferinţa de la Roma va duce la crearea unui nou organism de decizie care să includă cele 19 state membre NATO plus Rusia. Noul for de conducere ar urma să înlocuiască actualul Consiliu Reunit al NATO. Ministerul american al Apărării a precizat că, în cadrul Alianţei, Rusia nu va avea însă drept de veto asupra deciziilor militare şi de securitate. Potrivit premierului italian, organizarea conferinţei de la Roma a fost tema unor îndelungi convorbiri telefonice purtate în aceste zile între preşedinţii George Bush şi Vladimir Putin.
Secera si Ciobanu , Aprilie 14, 2002 12:49 AM
dixit:
Schimb convenabil Cetatenie Romana la/de mina a doua ... contra o ladita de capsuni spaniole sau un kil de biscuiti varsati.
Miti Sambata, Aprilie 13, 2002 8:11 PM
dixit:
Porumbelule pacific, ¿de unde ai scos ca as sustine machiavelica idee a scopului care scuza mijloacele? Tocmai, in cazul armiilor civilizate, mijloacele se supun unor reguli clare: civilii nu sunt niciodata tinta atacului, violenta actiunilor militare este gradata si proportionata tactic. Asta imi aduce aminte 2 exemple: tactica aplicata de rusi in Cecenia (orase rase cu artileria fara vreo ingrijorare pentru civili) si tactica aplicata de americani (tintele erau punctuale, loviturile calculate pentru distrugeri materiale iar nu umane). Diferenta de secole. Ce sa mai spun de teroristii arabi pentru care efectiv nu exista reguli. Diferenta de eoni. Turnuletele nu finantau nimic, erau spatii in care activau oameni neinarmati, neinregimentati, oameni obisnuiti, la fel ca cei din avioanele deturnate! Acolo au si murit cei mai multi, nu la Pentagon.
Porumbelul Pacii cu ramura de maslin in cioc Sambata, Aprilie 13, 2002 2:40 PM
dixit:
~Porumbele draga, faptul ca nu suntem de acord nu inseamna ca n-am putea discuta civilizat. Daca ma iei cu "ce scurta memorie ai, tanti", pai atunci iti zic da, dom'le, ai dreptate, sanatate, ma duc sa-mi vad de-ale mele. Ok, "bre" ? :)

OK nene!

~Mai pot da destule exemple, nu doar Gyr, care sa faca destul de fragil acel "in general".

La fiecare exemplu dat eu pot sa vin cu 100 de contraexemple.

~Nu numai talibanii, ci o intreaga miscare de rezistenta a fost inarmata de americani. Au facut bine ? Daca nu, inseamna ca baietii buni au fost la faza aia zburatorii pe Sukoaie, care au omorat peste 1,5 milioane de afgani in deceniul in care i-au blagoslovit cu ajutorul fratesc.

Ai uitat? Eu sunt Porumbelul Pacii. Nu au facut bine nici rusii nici americanii.

~Cate demonstratii au organizat pacifistii in anii aia ?

Sper ca nu confundati pe pacifistii cu bocitoarele pe care le umfla plansul cand ridica popa patrafirul. Miscarea pacifista (de sorginte kaghebista) s-a manifestat cu predilectie impotriva cursei inarmarilor. Pacifistii sunt membrii unei conspiratii mondiale (sic!).

~Nu, n-am uitat bombardamentele din Iugoslavia, din ziua de Pasti. Au fost o greseala, ca acea intreaga campanie. O greseala care a aratat cine e jupanul in zona. Din echivalenta draga tie, tanda/manda, ar trebui sa inteleg ca e acelasi lucru cu 11 septembrie sau cu aruncarea in aer a unui restaurant (intamplator, in seara de Pasti) ori a unei discoteci ?

Pai care e diferenta? Crezi ca se mai sacrificau palestinienii daca aveau rachete de croaziera si avioane invizibile?
Porumbelul pentru Miti Sambata, Aprilie 13, 2002 2:38 PM
dixit:
~chit ca politica americana a fost proasta, in opinia mea, dar ea a respectat cat de cat niste reguli: inclusiv in cazul bombardamentelor sarbesti, obiectivul planuit nu era uciderea civilior.

Asadar scopul scuza mijloacele? Foarte grava afirmatia...

~Nu justific nimic, mi se par monstruoase 'pierderile colaterale' dar din start nu ele au fost tinta asa cum au fost nevinovatii, neinaramatii pentru teroristi. N'ai cum sa te pierzi in nuante!

Oare? Pentagonalul a fost o tinta civila? Turnuletele acelea nevinovate finantau numai crese si spitale?
Tablagiul Sambata, Aprilie 13, 2002 11:38 AM
dixit:
Domnu' cu evacuatu' sãlii pãi dumneavoastrã vãd eu ce urmãriti ... sã rãmâie în izrael si palestina numa' românii si sã estindeti litoralu' mãrii negre, s-avem si o plajã unde rãsare soarele la vest ... bunã politica, a la longue ...
Ionick Sambata, Aprilie 13, 2002 3:15 AM
dixit:
"Afara cu toti", fiecare scrie aici ce-i trece prin capusor, esti cea mai buna dovada :) Si nimeni nu-i obligat sa citeasca, dar se pare ca tu inca n-ai aflat asta.
Rusii afara din Palestina! Sambata, Aprilie 13, 2002 2:33 AM
dixit:
Rusii everei, afara din Palestina! Inapoi in Siberia unde apartineti ca nu va persecuta nimeni si e loc destul,ati facut destul rau in Europa de Est!
Opriti holocaustul palestinienilor ACUM Sambata, Aprilie 13, 2002 2:24 AM
dixit:
Evreilor nu le pasa de nimeni in afara de ei. Ei ei ei si iar ei. De ce nu lasa ambulantele si reporterii acolo unde ei omoara palstinieni civili ca poate poate o fi si un terorist intre ei? Cu ce Hitler e mai rau decit ei?
evreii afara din Palestina, ACUM Sambata, Aprilie 13, 2002 2:08 AM
dixit:
Michael Ben-Yair, Israel's attorney general in the mid-1990s, spune urmatoarele: "We enthusiastically chose to become a colonialist society, ingoring international treaties, expropriating lands, tranrferring settlers from Israel to the occupied territories, engaging in theeft and finding justification for all these activities... we established an apartheid regime.
evreii afara din Palestina, ACUM Jenin Sambata, Aprilie 13, 2002 1:48 AM
dixit:
miti, faptul ca tii o cafenea nu inseamna ca trebuie sa scri in ea orice iti trece prin capusor pina la plictisirea generala. romani, nu ati mai avansat? stalin a murit acu 50 de ani.
Ionick Sambata, Aprilie 13, 2002 1:09 AM
dixit:
Porumbele draga, faptul ca nu suntem de acord nu inseamna ca n-am putea discuta civilizat. Daca ma iei cu "ce scurta memorie ai, tanti", pai atunci iti zic da, dom'le, ai dreptate, sanatate, ma duc sa-mi vad de-ale mele. Ok, "bre" ? :)
Mai pot da destule exemple, nu doar Gyr, care sa faca destul de fragil acel "in general".
Nu numai talibanii, ci o intreaga miscare de rezistenta a fost inarmata de americani. Au facut bine ? Daca nu, inseamna ca baietii buni au fost la faza aia zburatorii pe Sukoaie, care au omorat peste 1,5 milioane de afgani in deceniul in care i-au blagoslovit cu ajutorul fratesc. Cate demonstratii au organizat pacifistii in anii aia ?
Nu, n-am uitat bombardamentele din Iugoslavia, din ziua de Pasti. Au fost o greseala, ca acea intreaga campanie. O greseala care a aratat cine e jupanul in zona. Din echivalenta draga tie, tanda/manda, ar trebui sa inteleg ca e acelasi lucru cu 11 septembrie sau cu aruncarea in aer a unui restaurant (intamplator, in seara de Pasti) ori a unei discoteci ?
Miti Vineri, Aprilie 12, 2002 10:50 PM
dixit:
erata: bombardamente sarbesti--ma refeream la bombardamentele asupra sarbilor
Miti Vineri, Aprilie 12, 2002 10:48 PM
dixit:
Porumbelule pacific,
Daca vorbesti de reguli extrase statistic, parerea mea e ca numarul nu justifica niciodata cand e vorba de daravelile umanului. Pe urma, nici eu nu cred ca in absolut e totuna sa organizezi operatiuni de ucidere a unor necombatanti cu organizarea unor operatiuni (para) militare. chit ca politica americana a fost proasta, in opinia mea, dar ea a respectat cat de cat niste reguli: inclusiv in cazul bombardamentelor sarbesti, obiectivul planuit nu era uciderea civilior. Nu justific nimic, mi se par monstruoase 'pierderile colaterale' dar din start nu ele au fost tinta asa cum au fost nevinovatii, neinaramatii pentru teroristi. N'ai cum sa te pierzi in nuante!
Porumbelul Pacii din Carpati Vineri, Aprilie 12, 2002 9:44 PM
dixit:
~Porumbele, daca totul s-ar reduce la regimul alimentar, Radu Gyr n-ar mai fi compus poezii in inchisoare si Vulcanescu nu s-ar fi sacrificat pentru un coleg de celula.

Ionik, chiar asa bre? Sarim din general la Radu Gyr si Mircea Vulcanescu. Ei e regula?

~Daca mancam toti, mai mult sau mai putin, ce nu trebuie, apropo de 11 septembrie ? Asta ar insemna sa zici ce mi-e tanda, ce mi-e manda, aia nu-s mai buni ca ailalti si pana la urma exact tot aia e si cu unii, si cu altii. Personal nu sunt de acord.

Pai cam asa zic. Cine i-a inarmat pe talibani?

~N-au murit calaii, ci executantii. Sefii lor inca nu si-au demonstrat dorinta de a muri in lupta cu Marele Satan. Prefera sa-i trimita pe ai mai tineri. Unde tu vezi placerea sadica de a se razbuna, eu vad unul din raspunsurile logice (ale unei societati care are ce sa apere) la viitoare tentative de distrugere.

Calai, executanti, Marele Stalin, viitor luminos... Sunt vaccinat :-)

~Cat priveste ultima intrebare, n-am inteles la ce se refera: la atacul din seara Pastelui evreiesc ? Deci sinucigasul "facea dreptate", dar nu si-a ales bine momentul ?

Ce scurta memorie ai tanti Ionikule. Ai uitat de bombardamenteli din Yugoslavia in ziua pastelui ortodox. Ii bombardau musulmanii sinucigasi sau tot crestinii tocau la crestini? Vezi de ce zic eu ca ce mi-e tanda, ce mi-e manda?
Protectia Consumatorului? Vineri, Aprilie 12, 2002 6:40 PM
dixit:
Angela, cand ai sute de clienti in address book nu poti sa schimbi cate trei furnizori de internet pe an. Mie mi-a asjuns. Simt ca a venit momentul sa pun capat calvarului.
Circul a devenit tragic Vineri, Aprilie 12, 2002 12:30 AM
dixit:
Cazul "sinuciderii" procurorului Cristian Panait: au trecut la omoruri de partid si de stat!
Angela Vineri, Aprilie 12, 2002 10:12 AM
dixit:
Protectia consumatorului....cunosc perfect situatia , este exact cazul de care m-am lovit si eu de nenumarate ori.Insa eu nu mi-am pierdut timpul si nervii cu formalitatile greoaie din instantele de judecata ; am renuntat la serviciile lor si am contactat alti furnizori de Internet .Si uite-asa am ajuns in mai putin de un an la a treilea cont de dial-up acasa (plus unul la job).La inceput toate conturile merg excelent dar pe masura ce creste numarul abonatilor scade puterea de trafic a datelor trimise/primite pe Internet .Mai apare si situatia destul de neplacuta ca in toiul incarcarii unei pagini sa fii deconectat si sa pierzi toate datele.Ultimul "racnet" pe piata ofertelor de furnizori de Internet din tara este serviciul de telefonie mobila "Zapp.mobile.ro" (153,6kb/s) care permite accesarea Internetului si de pe tel.mobil dar...pretul de 2$/1MBytes (pentru trafic de date trimise/primite )este destul de piparat ca sa iti taie pofta sa hoinaresti nestingherit prin Internet,in conditiile in care, de exemplu , piesa lui Vivaldi "Primavara" (are in jur de 5 MB) , o iei gratuit de pe un site dar platesti 10$ la dial-up tau pentru ca ai download la tine pe PC , ori daca incarci o pagina cu o expozitie de arta fotografica , ori eseistica (care se stie ca au multi MB).Deci ,oferte mai bune se gasesc ,dvs. trebuie sa hotarati daca va permiteti sa le platiti.
o.brega Chisinau Vineri, Aprilie 12, 2002 3:47 AM
dixit:
O imagine foarte recentã realizatã de Filip Goma, fiul scriitorului Paul Goma ne anunþã cã transcrie ºi revizuieºte (cît poate de puþin un scriitor ca Goma) "Culoarea curcubeului", romanul în care povesteºte calvarul sãu din '77 cînd în România a avut loc pe lîngã cutremurul devastator ºi un 'cutremur al oamenilor', în cîteva zile romanul va fi accesibil pe Internet în format electronic pentru toþi doritorii. M-am gîndit cã ar fi cea mai utilã lecturã pentru protestatarii de ieri, de azi ºi de mâine din spaþiul românesc si, mai ales, din Basarabia, pentru cã cine altul poate înþelege mai lesne pe basarabeanul, refugiat de cîteva ori în viaþã pînã a ajuns la Paris, decît chiar basarabenii?
Am impresia cã atmosfera de azi de la Chiºinãu aminteºte întrucîtva situaþia romînilor din dreapta Prutului cu un sfert de secol în urmã (exact!!!).
Intraþi aºadar la www.paulgoma.net sau la paulgoma.cjb.net ca sã citiþi alte cîteva romane, articole ºi eseuri ale lui Goma, printre care unele sînt încã inedite, chiar foarte proaspete. "Alfabecedar"-ul e o lucrare amplã, de cîteva sute de pagini pe care veþi fi cu toþii surprinºi sã-l rãsfoiþi. Recomand descãrcarea fiºierului ºi cititul offline; atenþie, format .pdf!
.:EU:.
Ionick Joi, Aprilie 11, 2002 7:53 PM
dixit:
Porumbele, daca totul s-ar reduce la regimul alimentar, Radu Gyr n-ar mai fi compus poezii in inchisoare si Vulcanescu nu s-ar fi sacrificat pentru un coleg de celula. Regimul lor alimentar in perioada respectiva nu incuraja creativitatea si altruismul.
Daca mancam toti, mai mult sau mai putin, ce nu trebuie, apropo de 11 septembrie ? Asta ar insemna sa zici ce mi-e tanda, ce mi-e manda, aia nu-s mai buni ca ailalti si pana la urma exact tot aia e si cu unii, si cu altii. Personal nu sunt de acord.
N-au murit calaii, ci executantii. Sefii lor inca nu si-au demonstrat dorinta de a muri in lupta cu Marele Satan. Prefera sa-i trimita pe ai mai tineri. Unde tu vezi placerea sadica de a se razbuna, eu vad unul din raspunsurile logice (ale unei societati care are ce sa apere) la viitoare tentative de distrugere. Asemanarile si deosebirile (mari) cu Palestina ar merita o discutie mai lunga si din pacate nu am timp pentru ea.
Cat priveste ultima intrebare, n-am inteles la ce se refera: la atacul din seara Pastelui evreiesc ? Deci sinucigasul "facea dreptate", dar nu si-a ales bine momentul ?
Nu pot reveni azi, mai vorbim maine.
Porumbelul Pacii Joi, Aprilie 11, 2002 4:50 PM
dixit:
Ionik, de pacatele pe care le condamni tu suferim toti. Unii fac din pacatele astea o virtute si se afisaza cu ele la butoniera iar altii mai timizi care cred ca au descoperit pietroiu filozofal le pastreaza discret in circumvolutiunile encefalitei spongiforme bovie. Vorba cantecului: In frigider am o vaca nebuna / N-am mai mancat de mai bine de-o luna... Totul se reduce la regimul nutritional. In privinta atentatelor am senzatia toti mancam, mai mult sau mai putin, ce nu trebuie. In 11 septembrie au murit si victimele si calaii. Atunci la ce bun placerea sadica sa ne razbunam producand noi suferinte? Nu credeti ca situatia se aseamana izbitor cu evenimentele din Israel si Palestina? Este corect sa se faca dreptate prin crima in zilele sfintelor sarbatori Pascale? Noi, pacifistii vrem instaurarea pacii - o pace trainica - pacea de 1000 de ani.
Miti Joi, Aprilie 11, 2002 3:35 PM
dixit:
Okay, Ghiopardule, mai pe seara, cand am timp, tund la cafiné.
Miti Joi, Aprilie 11, 2002 3:33 PM
dixit:
Existential war -- :)
Ghiopardul Joi, Aprilie 11, 2002 1:59 PM
dixit:
Scuze, am vrut sa zic Miti.
Protectia consumatorului? Joi, Aprilie 11, 2002 1:52 PM
dixit:
Zilele trecute am gasit in pagina http://rol.ro urmatoarea intrebare:

"Poate fi stopata infractionalitatea informatica?"

Iata raspunsul meu:
Presa romaneasca a transformat intr-un succes de renume mondial descoperirea si anihilarea unui grup de tineri infractori care faceau cumparaturi pe internet utilizand in mod ilegal ca mijloc de plata cardurile unor persoane straine. Nu stim daca acesta realizare deosebita a politiei romane a fost bifata de guvern la capitolul combaterea coruptiei. Cert este ca cetateanul obisnuit a fost fezandat cu informatii care sugerau ca una din gravele probleme de imagine ale Romaniei o reprezinta frauda prin internet. Daca cei informati zambesc atunci cand aud astfel de afirmatii puerile, omul obisnuit este tentat sa asocieze internetul cu furtul calificat si dintr-o data, in ochii opinei publice, toti cei care cumpara o banala revista de informatica devin potentiali infractori. Dar totusi, de ce cardurile noastre sunt refuzate in mod sistematic in tranzactii? Principalul motiv este instabilitatea sistemului bancar romanesc. Nimeni nu face afaceri intr-o tara aflata in pragul falimentului. Pe plan international credibilitatea Romaniei este zero. Politia romana face tichie de margaritar din gainarii, infractiuni banale, in timp ce mafia politica falimenteaza banca dupa banca.

Dar asta nu inseamana ca trebuie sa ne facem iluzii. Internetul din Romania nu seamana cu Alba ca Zapada, ba aduce destul de bine cu Ali Baba si cei 40 de hoti. La noi nu fura un client de internet de la alt client de internet. La noi fura prestatorii de servicii, ISP-stii adica, de la toti clientii. Se fura vartos si ca sa nu fiu acuzat ca-i blamez pe nedrept am sa va spun povestea mea.

Cu trei, patru ani in urma am cumparat un cont dial-up. Banii si sperantele investie mi-au fost rasplatite. Functiona aproape normal. Aveam o cutie postala, puteam sa navighez pe net si exista promisiunea unui spatiu pentru o mica pagina personala. Timpul trecea, mesajele de la ISP anuntau noi modernizari si facilitati si cu cat serviciul promitea mai mult cu atat calitatea prestatiei scadea. Intr-o zi nu m-am mai putut conecta. Am sunat la numarul indicat pentru asistenta tehnica. La mine totul OK, la ei tot OK. Dupa telefon, fara vre-o explicatie, lucrurile iar au inceput sa mearga. Si au mers un timp si iar s-a stricat jucaria. Iar am sunt si iar s-a rezolvat. Si a tinut asta vre-un an. La mine nu erau probleme dar, ca prin farmec dupa telefenul la serviciul de asistenta tehnica iar aveam acces la cont. Intr-o zi s-a nimerit sa sune iritata sotia care tocmai se intampla sa aiba un schimb important de mesaje. Si sa vezi domnule cum s-a ratoit serviciul tehnic ca acolo nu e linie erotica, sa nu mai sune! Pai cum adica? Si cu banii luati si injurati? Dar contul iar a inceput sa functioneze asa ca am uitat incidentul. Asta pana cand fatalitate... iar si-au facut aparitia necazurile. Ma conectam si dupa cateva secunde indiferent daca aveam sau nu trafic ma deconecta. Telefonae, dezinstalari si instalari de programe, mult timp pierdut dar mare lucru nu sa schimbat. Intr-un tarziu conexiunea a inceput sa dea semne de resuscitare. Cu facturi de 1.7 milioane la telefon, oboseala si nervi, am continuat calvarul pana zilele trecute cand contul meu si-a dat duhul. Modemul forma numarul, suna, ajungeam la verificarea user name-lui si parolei si ma deconecta. Mesajul de eroare zicea ca ori nu e parola corecta ori ca nu am setata conexiunea corect. Asta o data, de doua ori, de zece ori, de 100 de ori. Mai sa fie. Am incercat sa ma conectez in acelasi loc cu un user name anonim, cel pentru alimentarea contului. Totul mergea, deci nu era problema mea. Am sunat (a cata oara?) la serviciul tehnic sa ma puna in drepturi. Mi-a raspuns o voce blonda. La ei OK, la mine OK dar dupa telefon acces la cont tot n-am avut. Asta e mi-am zis, in probleme tehnice, femeile nu se descurta la fel de bine ca barbatii. Am mai lasat sa treaca o zi si am incercat sa ma conectez. De 10 ori de 100 de ori si tot nimic. Am sunat la tehnic si era ocupat. Am incercat peste o ora si iar ocupat. Abia peste patru ore am reusit sa vorbesc cu aceasi voce blonda. Desi eram singurul client care avea necazuri dupa afirmatiile ei (de ce naiba o fi sunat atunci telefonul ala patru ore ocupat?) si mai sunasem cu o zi inainte, duduia nu isi mai amintea de mine asa ca am mai stat vre-o 20 de minute in telefon sa verificam setarile. Totul OK. A ramas sa mai incerc. Spre surpriza mea m-am conectat. Aproape ca mi-au dat lacrimile de bucurie si plin de recunostinta am pus mana pe telefon sa multumesc serviciul tehnic. Mi-a raspuns aceiasi voce care, iar nu ma mai cunostea. Pai am vorbit cu dvs. cu o jumatate de ora inainte. Aaaa.. Pai nu eram eu. A fost colega mea. Mintea cu nerusinare, bineinteles ca era aceiasi persoana. Cum pe mine ma interesa sa stiu unde era buba ca pe viitor sa nu mai dau de necaz am intrat in subiect. Ei domnilor, sa va tineti bine, necazul era de la mine. Eu eram vinovat fiindca durata conexiunilor mele nu depasea zece minute. Cu alte cuvinte nu sunt un client interesant si firma doreste sa scape de mine. La sfarsit a avut chiar tupeul sa adauge ca nu cumva sa-i mai deranjez la telefon. Sa le dau e-mail! Alo, alo... stati nu inchideti! Cum sa va dau e-mail daca nu ma pot conecta?

Nemultumit de serviciile dial-up ale furnizorului meu am apelat telefonic la Orificiul pentru Protectia Consumatorului (OPC). Rezultatul? Si-au declinat competenta. Daca era vorba de-o ceapa degerata sau vre-o trichineloza poate aveam sanse sa gasesc un partener amator de discutie. Asa stand lucrurile, singura solutie care mi-a mai ramas este justitia. Sper ca ISP-ul meu sa-mi permita, ca ore am destule, inca o scurta conectare sub zece minute ca sa va pot tine la curent cu epopeea mea de utilizator al unui cont dial-up.

P.S. Pana ma lamureste justitia, permiteti sa va adresez si eu o intrebare domnilor ISP-isti? Cand aveti de gand sa va lasati de gainarii ca sa putem beneficia si noi de serviciile pe care le platim anticipat?
Ghiopardul Joi, Aprilie 11, 2002 11:40 AM
dixit:
Mai taie cafeneaua Niti ca din Romania nu se mai incarca nici in zece minute.
Ionick Joi, Aprilie 11, 2002 8:11 AM
dixit:
Subject: Existential war

Afghan War Update:

The ground war in Afghanistan heated up yesterday when the Allies revealed plans to airdrop a platoon of crack French existentialist philosophers into the country to destroy the morale of Taliban zealots by proving the non-existence of God. Elements from the feared Jean-Paul Sartre Brigade, or 'Black Berets', will be parachuted into the combat zones to spread doubt, despondency and existential anomie among the enemy.

Hardened by numerous intellectual battles fought during their long occupation of Paris' Left Bank, their first action will be to establish a number of pavement Cafes at strategic points near the front lines. There they will drink coffee and talk animatedly about the absurd nature of life and man's lonely isolation in the universe. They will be accompanied by a number of heartbreakingly beautiful girlfriends who will further spread dismay by sticking their tongues in the philosophers' ears every five minutes and looking remote and unattainable to everyone else.

Their leader, Colonel Marc-Ange Belmondo, spoke yesterday of his confidence in the success of their mission. Sorbonne graduate Belmondo, a very intense and unshaven young man in a black pullover, gesticulated wildly and said,
"The Taliban are caught in a logical fallacy of the most ridiculous. There is no God and I can prove it. Take your tongue out of my ear, Juliet, I am talking."
Marc-Ange plans to deliver an impassioned thesis on man's nauseating freedom of action with special reference to the work of Foucault and the films of Alfred Hitchcock.

However, humanitarian agencies have been quick to condemn the operation as inhumane, pointing out that the effects of passive smoking from the Frenchmen's endless Gitanes could wreak a terrible toll on civilians in the area.

Speculation was mounting last night that Britain may also contribute to the effort by dropping Professor Stephen Hawking into Afghanistan to propagate his non-deistic theory of the creation of the Universe.

Other tactics to demonstrate the non-existence of God will include the dropping of leaflets pointing out the fact that Michael Jackson has a new album out and Jesse Helms has not died yet. This is only one of several Psy-Ops operations mounted by the Allies.


din Ziua de azi Miercuri, Aprilie 10, 2002 8:35 PM
dixit:
fragmente din articolul lui V. Roncea[...]
"Zbaterea Basarabiei a catalizat in aceste trei luni societatea romaneasca, aducand-o, totusi, la o oarecare saturatie. Momentele de maxima tensiune au fost punctate de luari de pozitie de aceeasi intensitate. Actiunile ferme ale presedintelui Romaniei, premierului, Parlamentului si ministrului roman de Externe au fost totusi, dejucate, in parte, de activitati operative specifice, care, per ansamblu, reflecta prezenta masiva a aparatului de spionaj rusesc in sferele de influenta de la Bucuresti (vezi cazul contra-expulzarii). Politicieni dubiosi pripasiti pe meleaguri dambovitene, loviti de sindromul lungului brat armat, au inflamat diversionist spiritele romanilor neinformati. Alti politicieni, mai virili, nu s-au grabit sa stea smirna in fata ordinele "venite de sus", furnizand totusi tinerilor patrioti romani stindardul romanesc, ajuns marfa de contrabanda pe granita de est a Romaniei. Interogatoriul Politiei de Frontiera romane merita inscris cu litere de aur in cartea neagra a libertatii basarabene: "Aveti arme, droguri, tricolorul?!".[...]
Deasupra tuturor acestora: copiii. Pentru ca singurii responsabili cu adevarat de definitiva cadere a comunismului in Europa vor fi copiii Basarabiei, tineri romani care au readus simbolul Romaniei - tricolorul - la sfanta sa valoare, cunoscuta la noi, poate, doar de ostenii Armatei Romane. Ateii comunisti au simtit de unde le va veni sfarsitul, trecand animalic la anchetarea stalinista a copiilor, chiar si a micilor "nationalisti" de opt ani. Dupa cruciada copiilor Romaniei anului 1989, o a doua cruciada renaste, azi, in Basarabia. Cu o astfel de generatie nu trebuie sa ne mai temem ca Basarabia va ramane ancorata in spatiul ex-sovietic. Exclus. Basarabia se va indrepta spre Europa, alaturi de Romania, iar copiii cruciadei de azi, invesmantati in tricolorul de "contrabanda", vor aduce un nou suflu mobilizator. Un adevarat suflu de curatire, atat a Basarabiei cat si a Romaniei."
Ionick Miercuri, Aprilie 10, 2002 7:23 PM
dixit:
Porumbele, articolul are si din punctul meu de vedere niste pacate, dar care nu se suprapun peste cele pe care le vezi tu. Volteristii n-au fost indemnati spre ipotezele alea nici din spirit critic, nici din imaginatie. M-a amuzat sa-i vad descrisi asa de bine pe niste idioti agresivi care isi varsa amarul prin cafinele.
Cit priveste chemarea ta, categoric onesta, pentru pace si dialog, imi aduce aminte de paralizia initiala a pacifistilor ori de cate ori se intampla o porcarie. A protestat careva cand a fost invadat Kuweitul ? Nu, si-au pastrat energia cateva luni pentru demonstratiile impotriva atacarii Irakului. 11 septembrie a fost intr-o marti, sambata urmatoare la NY se desfasura deja o demonstratie pacifista. Protestau, crezi, impotriva asasinatului in masa petrecut cateva zile inainte ? Nu, ci impotriva unui eventual raspuns militar al SUA. Mai, sa fie :)
Porumbelul Miercuri, Aprilie 10, 2002 6:30 PM
dixit:
Miti, m-am molipsit :-)
Miti Miercuri, Aprilie 10, 2002 5:36 PM
dixit:
Porumbelule, esti trandafir de la Moldova? Numai pe acolo se zice duduca-n sus si duduca-n jos :)
Porumbelul Pacii Revoltat Miercuri, Aprilie 10, 2002 2:29 PM
dixit:
Articolul doamnei Magdalena Boiangiu "Reteaua Voltaire" din Dilema, nr. 472, este tot atat de ridicol precum scenariile vehiculate de Thierry Meysan. Daca misterul care planeaza asupra atentattelor din 11 septembrie 2001 indeamna pe cei cu spirit critic si imaginatie sa umple, cu ipoteze mai mult sau mai putin credibile, vidul informational, duduca Boiangiu ne astupa gura cu lagarele de concentrare naziste. Hai ca asta e prea de tot!
Miti Miercuri, Aprilie 10, 2002 1:59 PM
dixit:
Porumbelule pacific,
Tzaranistii si aliatii civici au avut si au multe pacate dar nu pe asta cu girofarul.

Pace sa fie in toate dimensiunile!
Porumbelul Pacii din Carpati Miercuri, Aprilie 10, 2002 10:38 AM
dixit:
Care Alianata Civica? Aia care isi plimba hormonii cu girofarul prin Bucuresti? Nu va lasati inselati de aparente, nu sunt civici, sunt biroul de propaganda al taranistilor!!!

Si daca intram in NATO ce? Credeti ca o sa se schimbe ceva? Vorba lui Cioran: Romania o sa se tirasca si in lumina!!!!

Sa invinga ratiunea! Dialog nu arme! SA FIE PACE PE PAMANT IN AER SI PE USCAT!
securistul Marti, Aprilie 9, 2002 10:59 PM
dixit:
Mea cupla . Servesc Patria!
Ionick Marti, Aprilie 9, 2002 10:23 PM
dixit:
Securistule, nu m-am prins. Cel putin unul dintre noi n-a citit suficient de atent.
securistul Marti, Aprilie 9, 2002 10:06 PM
dixit:
Mai Ionick ma asteptam la ceva mai inteligent din partea te nu la bazaconii comerciale care se vind usor si se raspindesc repede.Sper sa nu faci parte din grupul celor ce i-ai subliniat ca fortele malefice nu au acces pe ciberplai,acestea fiind sterse cu promptitudine de frumoasa gazda toreadoare. Servesc Patria!
Ionick Marti, Aprilie 9, 2002 9:47 PM
dixit:
Reteaua Voltaire (partea a II-a) - din Dilema, nr. 472 (Magdalena Boiangiu)
El sustine, cu o derutanta siguranta de sine si cu un mare dispret fata de tot ceea ce l-ar putea contrazice, ca de partea lui sînt faptele: nu exista martori oculari ai impactului avionului cu cladirea, nu există ramasite ale avionului, fatada cladirii ar fi trebuit sa se prabuseasca imediat, un pilot neprofesionist - cum se presupune că a fost teroristul - n-ar fi putut sa asigure traiectoria sofisticata a avionului. De fapt, exista martori, exista si ramasite din avion, dar forta impactului a provocat pulverizarea aparatului, fatada cladirii s-a prabusit peste o ora, pentru ca structura constructiei era foarte solidă si fusese consolidata cu ocazia unor lucrari de reparatii, specialistii sustin ca cineva antrenat pe simulatoare de pilotaj putea să realizeze manevra. Putinatatea informatiilor oficiale, explicabila, totusi, prin nevoia de a pastra secretul pîna la terminarea anchetei, permite elaborarea oricarei elucubratii. Dar în logica teoriei complotului orice argument care-l contrazice face parte din complot. Pozitia luptatorului singuratic sau a unei mici organizatii contestatare se bucura de credibilitate: tezele "revizioniste" pun sub semnul întrebarii existenta lagărelor de exterminare naziste din cel de al doilea razboi mondial sustinînd ca însisi supravietuitorii sînt dovada ca acolo nu a avut loc nici un genocid (daca a fost atît de rau, cum de traiesc martorii?), versiunile care contesta masacrele din Bosnia şi din Kosovo neaga ceea ce se vede, sugerînd virtualitati în marginea adevarului. Popularitatea acestor ipoteze este asigurata de numarul mare de oameni care nu vor sa para prosti, desi sînt. Exista un public numeros alcatuit din oameni banuitori, nemultumiti de salariu, de infidelitatea partenerului conjugal, de capriciile sefului, gata sa justifice esecul personal prin fortele malefice mondiale. Pentru a detecta micile contra-adevăruri de la temeiul marii minciuni e nevoie de mai mult efort decît pentru a colporta halucinatiile interesate ale legiunilor de creduli fanatizaţi. Si dacă totul este un complot, cine garanteaza ca demascatorii din reteaua Voltaire nu sînt unul dintre elementele menite sa asigure victoria "marelui complot" initiat chiar de patronul lor, prin Revolutia franceză si cele care i-au urmat?
Ionick Marti, Aprilie 9, 2002 9:37 PM
dixit:
Reteaua Voltaire (partea I) - din Dilema, nr. 472
Insinuarile transformate în zvonuri circulau de mult: la început a fost mîna Mossadului, şi astfel se explică de ce evreii care lucrau în cele doua turnuri din New York n-au venit pe 11 septembrie la lucru. De fapt, au venit şi au murit. Pe urma, articolele care aratau cît au de cîstigat Statele Unite de pe urma razboiului din Afganistan - cel mai important argument fiind apropierea de sursele de petrol din regiune - sugerau ca atentatele au venit la timp şi s-au înscris într-un proiect fără legatura cu Ben Laden. Acum, atentia s-a deplasat spre Pentagon si în forumurile de discutii de pe Internet s-au elaborat ipoteze dintre cele mai surprinzatoare. Printre acestea, în Franta, reteaua Voltaire vehiculeaza versiunile cele mai consistente ale complotului. Directorul reţelei Thierry Meysan, secretar al Partidului Radical de Stînga, a facut studii teologice, nu-si ascunde apartenenta la francmasonerie si a aparat cauze dintre cele mai diverse: laicitatea, independenta Corsicai, dreptul de a spune că genocidul evreilor nu a avut loc si altele. Patronul retelei, Voltaire, s-ar mira. Din octombrie 2001, reteaua se ocupa de apararea democratiei din America de amenintarile din interior: marele capital şi marionetele lui - politicienii.

Cartea lui Thierry Meyssan Teribila impostură organizeaza zvonurile, declansate imediat după atacurile teroriste din SUA. El sustine că cercetarile si probele sale, extrase din documentele oficiale americane prezente pe Internet, dovedesc ca nu a existat nici un fel de avion care sa se fi ciocnit de cladirea Pentagonului, ca o deflagratie de o asemenea intensitate nu putea fi provocata decît de o mare cantitate (aproximativ o tonă si jumatate) de explozibil, detonata din proximitatea cladirii. Si deoarece se stie ca în perimetrul respectiv nu poate patrunde oricine, reiese ca singurele capabile sa puna acolo încarcatura au fost persoane cu rang înalt din Pentagon: "unii militari americani i-au ucis pe alti militari americani". Aceasta concluzie a fost rostita, în acesti termeni, la una din emisiunile de televiziune dedicate cartii. Si întrucît nu poate fi considerata o coincidenta explozia produsa la o jumatate de ora dupa ce cele doua avioane s-au ciocnit de WTC, ar reiesi ca si acolo s-a întîmplat altceva decît ceea ce s-a văzut: un monstruos complot, pus la cale de magnatii petrolului si de complexul militar-industrial, a organizat atentatele de la 11 septembrie si numai prostii cred în ceea ce văd. Meysan se fereste de formularea acestei concluzii, dar o induce cu multă abilitate.


Ionick Marti, Aprilie 9, 2002 9:26 PM
dixit:
SR, cu placere. N-a fost nici un deranj, iti stau oricand la dispozitie.

.... @ .Ciberplai

[Alegere aleatoare a sitului Ciberpla| Lista siturilor  Ciberplai | Editare]