In bold, va atrag atentia asupra unei exprimari (cel putin) inconsistente. Lasam de-o parte situatia jalnica a faptului ca nu se poate hotari daca e mai bine in socialism sau democratie, chiar dupa 60 de ani de viata (sau arsul gazul de pomana) pe pamint. Dar dinsul afirma in prima propozitie ca realitatea "superioritatii" ramine de demonmstrat, dupa care vine si trinteste: "alegerea raului cel mai mic ca o metoda de a evita comparatia. Amicul era, probabil, beat (de entuziasm fata de porumbelul ce i-a iesit din gura), fiindca nu vad cum poti sa alegi daca eviti comparatia...

BARAHONA, Dominican Republic - For nearly two years, Gabriel Molnar has clambered down from his ship's rusted deck and trudged to a telephone office looking for a fax that will settle the future of his impounded ship and the crew aboard.
The message finally came last week, telling him that he and his seven men would be flown home this month. But Capt. Molnar didn't get too excited. His hopes of leaving the Spanish-speaking Caribbean island have been dashed before.[...]
The sunburned crew members, all wearing shorts and flip-flops, pass the time playing checkers and flicking cigarette ash into empty sardine cans. They struggle to grasp Spanish-language programs on a television rigged to an illegal cable connection.
The sailors are ashamed of their predicament and the pity shown by Dominicans who bring rice, bread and soup.
"I don't want mercy. I just want to go home to my family and forget this," said 44-year-old Stefan Danciolescu.[...]

Desigur, majoritatea perceptiilor sale sint false pentru ca nu putea sa inteleaga prea multe intr-un an, timp in care nu s-a decis nici pentru o clipa sa se rupa, macar temporar, de ce lasase acasa si sa incerce sa se integreze. A lucrat apoi ca vinzator, care este o munca intr-adevar istovitoare, dar ar fi trebuit sa-si incerce putin mina ca profesor si apoi sa se pronunte despre caracterul in general al muncii in SUA (care nu este chiar atit de ingrozitoare precum se spune). Recunoaste de asemenea in mod deschis ca sint mai multi cei care reusesc si se adapteaza (si nu par deloc epuizati de munca salbatica pe care o evoca autorul).

Per total, un articol scris cu sinceritate si care reflecta starea de spirit reala a multor imigranti in primul an. Pun pariu ca daca ar stringe din dinti si s-ar mai stradui inca vreo doi ani, ne-ar vorbi cu totul diferit.

Cind te aud cu dorinta de relaxare dupa o zi grea de munca, parca l-ai cita pe Danny! Vezi, de-aia nu inteleg eu de ce va certati, sau poate doar va exersati reciproc "simtul umorului"?

Am auzit ca Vantu, Paunescu, Catarama, WC Tudor si Funar sint niste baieti plini de glume si spirit cind incing cite un chef pe banii contribuabilului roman. Ce zici, nu te bagi si dta in gasca? Cea mai buna relaxare dupa o zi grea de munca. Le zici niste bancuri cu "ole ole comunismu' nu mai e" si i-ai bagat pe toti in buzunar. Ce rost are sa te complici cu apararea la baioneta a unor cauze nobile... relaxarea mai presus de orice!

Imi pare rau ca ati ajuns sa va certati din cauza lui S&C. Amicul s-a facut ca nu vede ca eu o contraziceam de fapt pe Uki (dar in mod civilizat, ca intre oameni care se respecta reciproc si pot avea - chiar e bine sa aiba - pareri diferite). Dinsa ne-a dat niste citate din Palerul perioadei 90-92, unde dinsul se erijase in purtator de cuvint al miscarii democratice si anticomuniste. Citind ce scrie acolo, nu poti sa nu-i dai dreptate. Doar ca, ziceam eu, dupa 97 Paler a cotit-o brusc si,uneori, in articolele publicate in RL, ai senzatia ca vorbeste CVT. Discursul democratic a fost inlocuit de cel nationalist si antioccidental. Ca urmare, propuneam sa dam si niste citate din opera dinsului mai recenta si sa incercam sa explicam ce a cauzat intoarcerea cu 180 de grade. Nu cumva era “programat” sa se comporte asa?

Mister S&C insa nu are rabdare sa citeasca (sau nu asta era misiunea). La dinsul rafuielile personale sint mai presus de sustinerea principiilor in care, cica, crede. Ca urmare, se aliaza din nou cu nea Gogu, prieten foarte bun al “adversarilor” sai Io, Kaka, Manu. Nu il duce mintea (sau, din nou, asta este sarcina care i s-a trasat) sa isi dea seama ca, de fapt, se asaza in aceeasi barca cu cei pe care pretinde ca-i combate, dar de fapt ii linge in fund. Asa ca stau amindoi acolo, Gogu si cu Secerica, sugind mentosane si molfaind halvitza, in timp ce Columb isi pune obrazul la bataie pentru el. E pacat, oameni buni!

Sanatate!

Ai reusit sa ma convingi, dupa niste ani de zile, ca baietii de la AC aveau dreptate: la felul cum lupti dta impotriva comunismului, reusesti cel mult sa-i creezi simpatizanti. In fapt, le faci perfect jocul tovilor pe care in mod generic ii numesti Io Kaka Manu, prietenii iubiti ai prietenului tau Gogu. Daca cineva are o opinie anticomunista, pe care ar vrea sa o discute, se trezeste legat fara sa vrea de tine care, aparent, spui acelasi lucru, dar in asa fel incit sa sune odios oricarui cititor de bun simt.

Am simtit de mult jocul pe care il faci, dar am crezut o vreme ca esti bine intentionat doar ca nu te ajuta prea mult mintea. Intotdeauna cind se pune de o discutie serioasa in care se aduc argumente, intervii matale cu balacareala si arunci totul in derizoriu, dind apa la moara tovarasilor. Cred ca, in decursul timpului, dta esti cel care a adus cele mai mari servicii "baietilor cu ochi albastri" care vor sa distruga in fasa orice schimb de idei valabil despre situatia din Romania.

Nea S&C, nu mai te lega de ochii lumii de IO Kaka Manu, fiindca esti unul de-al lor!

Iar n-ai priceput nimic. Dar nici nu ma mai stradui sa-ti explic. Mergi mai bine matale sa-l lingi in fund pe nentu Gogu. Hai aloha!

Frumoase rinduri decupate din Palerul anilor 90-92. Cum iti spuneam si pe CRL, atunci era purtatortul de cuvint al miscarii democratice. Acum, a devenit cu totul altceva. Ar fi interesant sa publicam citeva din luarile sale de pozitie mai recente, ca sa fie mai clar ce voiam sa zic cu navigatul dintr-o parte in alta a spectrului de idei politice, abandonarea principiilor si inconsecventa. O sa incerc la weekend, cind sper sa am mai mult timp.

Buna observatia, articolul (la care dau legatura mai ajos, vorbeste despre Romania ca despre o tara normala, in care oamenii se distreaza si "fac bascalie de" sau "ataca pe" conducatorii tarii fara nici un fel de frica. Cit priveste zgomotul, nici mie nu-mi place, dar nu aceasta era problema, ci faptul ca la Neptun nu s-au impus restrictiile legale decit dupa ce a aparut "toarshu prim".

It's too quiet at Romanian resort

"Unfetter my hands, Give me my freedom!" In her enchantingly sad voice, Umm Kulthum, nightingale of the Arab world, gave expression to the anguish and yearnings of the suppressed Arab women. We were overwhelmed by Layla’s pains and pangs filling Umm Kulthum’s melody, because we identified ourselves with Layla. It was three decades ago. We, women, are still in chains. Worse still, the Arab men also find themselves in chains.
Our men have been draining their strength fighting and killing among themselves impelled by false notions of pride and honor. We, the Arabs, have become so weak that we cannot even protect our own land and homes. To make an admittedly bad situation worse, we have been labeled terrorists and chased out of other countries. Now we are a people under siege.
Under these circumstances Umm Kulthum’s song has acquired more resonance. Her sonorous voice still rings in our ears but with more sinister warnings and frightening forebodings.
Our men interpreted Umm Kulthum’s song as an attempt to incite Arab women to stand up to men and demand their freedom. This is why her song failed to impress men. There is an erroneous notion among men in this part of the world that they are capable of liberating women. Freedom, they forget, is never granted but won.
Arab men are incapable of helping women win anything. The fact is the men need someone else to protect them. The men here are in chains. Their muscles have been crushed and bodies weakened. A thick mustache may make them feel they are manly. Their narcissistic nature and erroneous notions about manhood have saddled them with a burden beyond their endurance. This load breaks both their spirit and will.
There are several social taboos to be overcome before women win their freedom. Arab men have no power to cross the red line. In their failure to undertake all the tasks put on their back, men employ all their muscle power to suppress women.
Even a male child loses his childhood as a result of the high hopes the family pins on him. Prematurely he grows to be an adult and becomes old. He is supposed to behave like a "man" even before he is 10. His mind is filled with legends of invincible manhood even before he reaches adolescence. He takes up tasks which are beyond his capacity. He does not dare to claim his own right to complain or express his human feelings, because if he expressed his true sentiments it would mean his fall from the high pedestal of manhood.
While playing a hero’s role defined for him by society, he nearly exhausts all his energy. The remaining is drained off by government regulations. He has never been given an opportunity to acknowledge his own feelings.
Now the whole world is against the Arabs. When an Arab wants to prove his individuality, the whole world joins together to push him around. Because of the terrorism charges his status has become worse than that of a woman. As a suspected and blacklisted man, he is pursued internationally and hounded internally. He wants to live freely but no one in the outside world wants him in their midst. Under these circumstances, it is best for Arab men to join their womenfolk in their clamor for freedom.

Tifna ignorantilor
Tifna guvernamentala are de citeva zile un chip: Claudiu Lucaci, care ar da cartile Bibliotecii Nationale la topit

Duceti-va la Popesti Leordeni. Nu ca sa culegeti porumbul, ci pentru a vedea unde va fi ostracizata o parte semnificativa din patrimoniul national, fondul de carte al Bibliotecii Nationale. Pentru orice intelectual, asemenea operatiune simbolica este o injosire fara echivalent, dar spusa in fata, justificata cu un cinism incredibil, parca intrece orice inchipuire. Tifna guvernamentala are de citeva zile un chip: Claudiu Lucaci, purtatorul de cuvint al Executivului. L-am putut vedea stropsindu-se la presedintele Asociatiei Bibliotecarilor: "De ce nu puneti, dom' le, cartile in format electronic? Le scanati si aveti acces pe internet la ele! Pastrati doar cartile valoroase, restul - in format electronic". Asadar, Guvernul sugereaza o asa-zisa solutie pentru a legitima confiscarea spatiului destinat pina de curind Bibliotecii Nationale: topirea cartilor. Doar exemplarele rare, unicat, ar urma sa fie tinute in conditii speciale, eventual in vid.
Nu va mirati. Aceasta este ideea despre cultura, patrimoniu, mostenire spirituala a unei gasti care citeste doar presa sau rapoartele functionarilor ministeriali si care n-a tinut in mina decit hirtii mai vechi de doua zile pe care trebuie sa-si puna iscalitura. Pentru cine are exercitiul lecturii, valoarea cartii fizice nu are nimic de-a face cu stocarea in biti. Acesti oameni ajunsi in Guvern nu pot intelege importanta unei biblioteci, pentru ca au trecut foarte rar prin astfel de institutii. Majoritatea provin din esaloanele doi, trei ale fostei nomenclaturi de partid, pentru care accesul la cartile rare, interzise sau scumpe, se rezolva cu telefonul scurt, nu prin verificarea cotelor, statul la rind ca sa fie scoase din depozite sau aprobari pentru fonduri speciale. Pot avea acesti functionari ignoranti spaima esecului unui istoric sau critic care isi bazeaza intregul sau demers stiintific pe citeva carti incuiate in depozite de citiva ani de zile?
Multi dintre cei care il cunosc pe dl. ministru al Culturii, Razvan Theodorescu, se intreaba de ce nu a pledat cauza BNR. Am putea raspunde foarte simplu. Dl. Theodorescu nu are nici macar grija proprietatii sale de la Rugionasa -conacul, care are, probabil, o oarecare valoare arhitectonica. Credeti ca poate percepe valoarea unui patrimoniu de carte? Ar fi trebuit sa-l fi vazut pina acum ingrijorat ca Romania nu are, in 2002, o biblioteca nationala functionala, cu depozite care pastreaza cartea in conditii optime. Grijile sale sint cu totul altele: reciclarea fostelor nume ale cenzurii ceausiste in cadrul comisiilor care stabilesc subventiile pentru titlurile de carti.
Dar, nu-i asa, se spune pe la toate televiziunile ca PSD are grija mare de cultura. Presedintele se speteste medaliind, acordind distinctii in fiecare saptamina, stringind miini si pupind obraji de artisti. Din festival in festival, din simpozion in forum cultural. Chiar Forumul Cultural National, precedat de forumurile regionale, s-a incheiat recent in aceasta nota - mobilizare generala pentru salvarea nationala prin cultura, sansa Romaniei ca popor mic este cultura -, toate formule rasuflate de cincizeci de ani incoace. Ce face, de fapt, PSD in acest timp? Scoate de prin toate cotloanele fostele personalitati ale teatrului, rebotezati "monstri sacri", le plimba prin tara intr-un ceremonial cu iz de Cintarea Romaniei, pentru a trezi amintiri nostalgice virstei a treia. Puterea desfasoara actiuni de vitrina, speculabile electoral, gindeste cultura pe o singura dimensiune - cea dezvoltata de institutiile de stat, pentru ca ele sint cele mai lesne controlabile.
BNR traieste acum drama altei institutii oarecum asemanatoare: CNSAS. Santajabila mereu, pentru ca nu-si gaseste un spatiu, pusa astfel in imposibilitatea de a-si indeplini rostul, biblioteca demisioneaza in tacere din circuitul stiintific romanesc. Ca "solutie" de compromis, Guvernul vintura ideea unui imprumut extern, posibil pe un orizont de timp inca nedeterminat, in vederea construirii altui sediu al Bibliotecii Nationale.
Pentru a-i fi iertate pacatele, ministerul condus de Razvan Theodorescu promite acum mirajul Seherezadei: un centru cultural care sa graviteze in jurul BNR. Nu specifica daca intr-un alt "centru universitar": Buftea, Ciorogirla sau Pantelimon.

Mihai CHIPER