15 Ianuarie 1850-2000. La aniversara, între meetingurile omagiale cu politicieni, întruniri academice si talk show-uri, în zadar suspin si sufãr lângã lacul cel albastru încãrcat cu flori de nufãr. Magia eminoviceascã se rumpe de epigonii cei iconoduli si iconoclasti si unii si altii, deopotrivã  incapabili sa rezoneze in generosul  domeniu de frecvente al  omului deplin al culturii române. A propos, ai nostri critici si analisti politici, ultra-progresisti si liber-schimbisti au sarit la concluzia ca sintagma lui Noica referitoare la Eminescu e un cliseu pagubitor ce trebuie sters din manuale....  A fi omul deplin al culturii române e ceva îndoielnic... Nu-i de bon ton... Cel care a produs  o mutatia culturalã ale carei alele dominante se exprimã si azi înlauntru românitatii,  nu are drept la mit, in opinia intelectualilor mici si mijlocii. Toate-s vechi si nouã toate... In deceniul 6, Eminescu era oficial detronat, la comanda ideologicã a vremelnicilor ocupanti...  Peste câteva decenii, publicarea operelor sale complete se împiedica de alte  cîrteli ideologice.        

Trebuie demitizat altminteri Eminescu o sa aibã de suferit, declarã azi  onorabilii. Mai nou, isi ascund propriile clisee ideologice si mediocritatea meschinã in spatele cartilor lui Boia, putin citite si mult citate. Lucian Boia atrage atentia cã miturile fondatoare nu trebuie politizate.  Necesitatea existentei lor, recunoaste istoricul, nu poate fi însã contestatã. Politizeazã cei care îl iau pe Eminescu ca paravan al neputintei lor politice, transformându-l în fetis. Politizeaza si cei care în virtutea unor ideologii ce neaga dreptul de fiintare al românitãtii, încearcã sã-l "demitizeze"... Fãrã câmpul spiritual ordonator al creatiei eminovicesti ne-am dezagrega mai usor pentru a umple contururile unei lumi artificiale-un Flatland pentru care o dimensiune în plus e subversivã. Eminescu, si celelate mituri fondatoare, fac parte din definirea noastrã în satul global.